Crisalida – wrapuri si slinguri

mai 13, 2012 crisalida Alăptare 8 Comments

Alaptarea in sarcina – trim al doilea (linsitea dinaintea furtunii)

Hristos a inviat!

Din nou am lipsit de pe blog, din nou din motive nejustificate. Ok, justificate putin de vremea de afara Si de faptul ca am pasit oficial in trimestrul trei de sarcina. Moment in care am simtit – si simt inca – nevoia de interiorizare, nevoia de a rezolva si a pune in ordine chestiuni nerezolvate din trecut, nevoia de… o scurta pauza (stiti voi, linistea dinaintea furtunii…). Nu am fost complet absenta din peisajul virtual, dar am simtit mai putin nevoia de a ma exprima, de a “da din casa”. E doar o perioada, sunt sigura ca imi va reveni limbutia, ficiorasii sa ma lase

Buuun… acum revenind la alaptat, sa ma achit si de “datoria” pentru cele 3 luni proaspat incheiate. Prea multe nu am sa va povestesc. Pe scurt, productia a scazut sensibil, iar sanii au inceput sa secrete colostru (“apa tzatzi” in viziunea sugativei). Ca urmare (si/sau ca urmare a tratamentului homeopatic care a mai ameliorat putin durerile de burtica), m-am bucurat de cea mai linistita perioada de dupa diversificare. In care am inregistrat minuni precum:

- sa pot sta intinsa fara sa se urce instantaneu pe mine;

- sa mergem cu masina si sa nu suga continuu, pavlovian, din momentul in care s-a urcat pana in momentul in care s-a dat jos, indiferent de intervalul dintre;

- sa se poata pronunta langa el “tzatzi” fara sa ceara;

- sa pot vb cu el despre tzatzi si sa nu ceara;

- sa vada alti copii mufati langa el si sa nu ceara;

- (ciresica de pe tort): sa se trezeasca noaptea (pt ca da, inca o mai face ), sa se ridice in fund si sa spuna  clar:  “mami, apa (de) baut”!

Cat despre mine, regimul imi prieste, sunt “grasa si frumoasa” ) (da, da, stiu, raman datoare cu niste poze gravide) … dar ma ingrozeste faptul ca, in curand, o voi lua la capat cu mufarea continua… la 2 guri

Va pupam!

 

aprilie 19, 2012 crisalida Plimbări şi călătorii 13 Comments

Noi ÅŸi… iezii pascali

 

Hristos a înviat!

Scriam în articolul trecut că mie faza cu mielul de PaÅŸti mi se pare… aiurea. Adică nu are legătură cu ÃŽnvierea, din contra, Hristos, “mielul Lui Dumnezeu”, transformă, prin jertfa Sa, jertfele sângeroase ale Vechiului Testament în jertfe nesângeroase (cel puÅ£in asta ÅŸtiu eu, corectaÅ£i-mă dacă greÅŸesc). AÅŸa încât una e să fii cioban la stână ÅŸi nah, toată ziua bună-ziua să bagi miel, că asta ai, alta e, după mine, să încurajezi niÅŸte ucideri gratuite de dragul “tradiÅ£iei”, cumpărând o carne de care în orice alt moment din an nu te-ai atinge. Dar asta-s doar eu ÅŸi ale mele, nu daÅ£i (ÅŸi, după caz, să vă fie mielul de bine ) ).

Şi nu despre asta e vorba în continuare.

Ci despre o scurtă escapadă de-a noastră, pornită ad-hoc în ultima zi de PaÅŸti, mânaÅ£i de… vremea rea. DestinaÅ£ia? “Agroturism tematic”, respectiv vizitat niÅŸte prieteni crescători de capre. AÅŸa, de dragul… “tradiÅ£iei” ) (miei, iezi, cam tot pe acolo sunt, pt mine. Ok, iezii sunt mai îndărătnici, deci, probabil subconÅŸtient, mi-s mai dragi ) ).

Drumul cu maÅŸina IaÅŸi-Bicaz (pentru care eu, cunoscând materialul bebeloiului din dotare, aveam ceva emoÅ£ii), a decurs mai mult decât “zen”, cu muuult somnic ÅŸi cu mine pe post de amortizor (absolut necesar când cupiluÅ£ doarme ÅŸi tati e vitezoman ). Când am ajuns (evident) turna cu găleata. Vă prezentăm, aÅŸadar, câte puÅ£in din “spiritul locului” ÅŸi din… “spiritele” patrupede ale locului:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

M-am bucurat enorm să-mi revăd o dragă prietenă ÅŸi pe soÅ£ul ei (pozele cu ei vor fi mai puÅ£ine ÅŸi din unghiuri mai puÅ£in directe, pentru că nu le-am cerut acordul să le pun imaginile pe net). Cris a fost destul de veseluÅ£ ÅŸi cooperant, în ciuda ploii care ne-a Å£inut ăn casă….. până când li s-a făcut ieduÅ£ilor foame.

Eh, ÅŸi acu veÅ£i vedea ce n-aÅ£i mai vazut, poză de colecÅ£ie, io cu Cris ÅŸi.. 2 biberoane cu lăptic. Altele decât ale mele, adică (ba mint, unul a fost chiar al meu, cumpărat pt Cris când eram gavidă, din raÅ£iuni doar de neuronul gravid ÅŸtiute, ÅŸi folosit cu deosebit succes… de prietena mea, la ieduÅ£i):

 

 

 

 

 

 

 

 

Am pornit cu veselie spre “acasă căpriÅ£e”, înarmaÅ£i cu fân pentru mămici ÅŸi biberoane pentru puiuÅ£i… ÅŸi asta a ieÅŸit (vedeÅ£i, moaca mică pare mulÅ£umită… ÅŸi nu mă refer la ieduÅ£)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Un pui mâncând face poftă ÅŸi altuia… admiraÅ£i Crisul hrănind concomitent 2 guri… pe cea a ieduÅ£ului ÅŸi pe cea proprie:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La un moment dat, a prins curaj ÅŸi dexteritate la “dat ţâţucă de plastic” căpriÅ£elor.. după cum vedeÅ£i, Å£ine singur biberonul… ÅŸi chiar îl înclina destul de corect (mai corect decât mine, habarnistă la d-alde sticle, care am tot primit de la prietena mea corecturi binemeritate ):

 

 

 

 

 

 

 

 

După ce s-a acomodat cu locul, ÅŸi-a dat seama ca lipseÅŸte cineva din decor: “tati căpriÅ£e”… aÅŸa că am mers să-l vedem:

 

 

 

 

 

 

 

 

Cu greu s-a lăsat convins să ieÅŸim, momit fiind de o vizită la “cucurigu”… ÅŸi, apoi, de o joacă în apă, în ploaie torenÅ£ială, preferata, cred, a oricărui copil (oricâte ode am adus eu cizmelor de cauciuc, am obÅ£inut un motănel încălÅ£at regulamentar pt locaÅ£ie abia a adoua zi dimineaţă. Seara s-a jucat în apă până… adezivul adidaÅŸilor chinezeÅŸti a cedat nervos):

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DimineaÅ£a la căpriÅ£e s-a lăsat cu mai multă trăire ÅŸi mai puÅ£ine poze (totuÅŸi, nu am putut rata acrobaÅ£iile unui ieduÅ£ pofticios, nici proba de muls oferită de gazdele noastre – la acest ultim capitol, pot spune că am simpatizat pe ascuns cu ieduÅ£a poreclită FurtiÅŸag (dreapta jos)… pentru că, departe de a fi prima la biberon, cum prindea o capră locului – la masă sau la muls – cum o “ataca”. Bine, mă FurtiÅŸag, ÅŸtii tu că laptele de mami rules!):

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Am pornit la drum nu fără păreri de rău, cu opriri la Mânăstirile PângăraÅ£i (în imagini) ÅŸi BistriÅ£a. Prima poză cu tati e din seria “cine mai crede că seamănă copilu’ cu mine”…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Åži gata, având în vedere că am scris articolul ăsta în mai mult de 1 h, cu muuulte cârâieli la adresa noului meu script de încărcat poze direct din Picassa… mă duc să hrănesc un bebeloi proaspăt trezit. Poftă bună… tuturor!

 

 

aprilie 14, 2012 crisalida Diverse altele 5 Comments

ÃŽnvierea Domnului

 

… să ne găsească pe toÅ£i … pregătiÅ£i. Să ne răstignim ÅŸi noi egoul, să ne îngropăm relele ÅŸi să înviem ÅŸi noi odată cu Mântuitorul, să devvenim, fiecare, “omul cel nou” e care îl aÅŸteaptă El. Pentru care a murit EL ÅŸi pentru care a înviat. Să-i mulÅ£umim primindu-L… ÅŸi, printre cozonaci, păşti ÅŸi alergătură după cumpărături ÅŸi cadouri, să nu uităm că momentul acesta este al Lui… să îi dăm Lui gândurile ÅŸi sufletul nostru. Măcar acum, de PaÅŸti, doresc tuturor (inclusiv mie) să fim suficient de conÅŸtienÅ£i atunci când vom zice… Hristos a înviat!

Revenind la chestiuni “lumeÅŸti”… eu nu mă agit deloc cu gătitul de Sărbători, în lumina celor de mai sus. Curăţeniei îi văd rostul, ca o oglindă a celei interioare. Dar cu mâncarea… mai puÅ£in. AÅŸ fi făcut păşti ÅŸi cozonac, dar cum suntem la regim fără lactate… am sărit peste. ÃŽn schimb ne-am jucat puÅ£in (Cris ÅŸi eu) cu vopsit ouă în culori 100% naturale (coji de ceapă, cafea, varză roÅŸie, vin ÅŸi sfeclă, plus frunzuliÅ£e diverse).

Åži cum nu suntem pentru consum de miel, am făcut unul… simbolic, din pandiÅŸpan (am încercat să-i arăt Crisului pe el ochi, urechi etc… el mi-a tăiat-o foarte scurt: “Tzi unde-s?” ) E incurabil ţâţistul mamei!)

AÅŸadar… PaÅŸte cu liniÅŸte ÅŸi Lumină vă dorim!

 

aprilie 9, 2012 crisalida Babywearing 10 Comments

Pe cine iubeÅŸte Randomul tura asta

Dragilor, mulÅ£umesc de participare! Ia să vedem cine e pe listă…

1. claudia-gabriela

2. mirela, mama de Ileana

3. mami de minuni

4. rodica

5. Luci

6. adina

7. Roxi

8. Oana

9. Georgiana

10. apopei anca

11. Ioana

12. Ina

13. Alexandra Moraru

14. tzinca

15. Bianca B.

16. Oana

17. Loredana

18. Mirik

Eh, “e grele”. Dacă aÅŸ putea, m-aÅŸ lăsa de vândut wrapuri ÅŸi m-aÅŸ apuca de… donat wrapuri ) Mi-ar face mult mai multă plăcere. Åži pe bune de nu mi-ar plăcea să vă dau câte unul la fiecare. Sau, măcar, să pot da premii mai consistente. V-am dat o grămadă de muncă, respectiv câte 2 “teme” de om (a treia nu e temă de-a binelea, e mai mult “ce mi-aÅŸ dori”). Åži mi-ar fi plăcut să bag măcar 2 premii full, aferente lor. Dar cum sunt încă mică (m-oi face io mare odat’ ÅŸi-odat’ ) ), după ce m-am sucit ÅŸi răsucit, iată cam ce a ieÅŸit:

I. una bucată tragere la sorÅ£i pentru “the main theme”, 2 adică.. pentru că PaÅŸtele e, dintre toate, reperul cel mai important din perioada imediat următoare. Care se lasă cu un premiu full, adică o eÅŸarfă moca-moca de tot.

Ce ziceai la punctul 2, Oana? “Hmm…noi suntem asa in doua barci: nu intelegem foarte multe la varsta asta, dar nici nu mai suntem asa mici sa nu pricepem nimic. Asa ca, vom incerca sa mergem la denii si sa participam la slujbe in functie de rabdarea puiului. Cred ca va fi primul an in care nu voi merge la slujba de Inviere, lesne de inteles motivele. Iar in zilele de Paste nedajduim sa avem vreme buna…de plimbat pe coclauri, cu bebe in wrap evident.”

Åži mai ziceai că n-ai câştigat nimic niciodată…. ÅŸi că vrei să-l faci cadou. Probabil Randomului i-a plăcut că vrei să-l cadoriseÅŸti mai departe ÅŸi de aia Å£i-a… făcut în ciudă (pardon, pe plac). Ne auzim pe mail (cu tine sau direct cu persoana beneficiară, cum vrei tu). Felicitări!

II. una bucată tragere la sorţi pentru punctul 1, ăla cu floricelele. Care se lasă cu 25% reducere la produsul dorit (120 lei în loc de 160, adică. Plus transport, după caz).

Loredana zicea:  “Lacramioara,prin simplitatea,gingasie,parfumul unic si delicatetea ei…” Văd că-s în mare top lăcrămioarele aici.

Mai ziceai ceva despre o bebiţă din burtică şi o surioară mai mare dornică de muuultă lipiceală şi de ţâţi. Şi de un dovleac mărime L. Care eu una zic că ţi-ar fi util cu ambele bebiţe. Dacă-l vrei redus cu 25%, dă-mi un mail şi e al tău. Sau orice altceva de pe site la acelaşi preţ, dacă te-ai răzgândit.

III. De muncit aÅ£i muncit toate la tastatură ÅŸi mi-aÅ£i scris lucruri minunate, de suflet. Pentru care vă mulÅ£umesc! Åži simt nevoia să răsplătesc cumva ÅŸi “oficial” – chiar dacă mărunt de tot – trecerea voastră pe aici ÅŸi efortul depus pentru a scrie mesajele. Astfel încât toate celelalte 16 mămici participante au 10% reducere la o eventuală comandă de la mine.

Vă rog mult, însă, să-mi scrieţi în mailuri cine sunteţi (numărul din listă sau idul cu care aţi comentat), pentru că e posibil ca eu să nu fac legătura între voi şi concurs în timp util (deh, sinapsele se tocesc rău în gravideală).

Felicitări câştigătoarelor ÅŸi… nu numai. MulÅ£umesc încă o dată pt participare ÅŸi pentru gândurile voastre calde de aici. La mulÅ£i ani celor ce aÅ£i sărbătorit ieri onomastica, PaÅŸte fericit catolicilor ÅŸi protestanÅ£ilor ÅŸi o Săptămână Mare plină de înÅ£eles ortodocÅŸilor.

aprilie 1, 2012 crisalida Babywearing 31 Comments

Una caldă, una rece

Nu-s ÅŸi de 1 aprilie, da? Sunt eu mai copilăroasă, da nu mă Å£in de păcăleli…. deci luaÅ£i tot ceea ce urmează pe bune. AÅŸa, ca-n bancurile cu “am o veste bună ÅŸi una rea”, adică )

UNA CALDÄ‚:

Vin Floriile, vin PaÅŸtile, s-au împlinit ÅŸi 2 luni de activitate Crisalida… ÅŸi încă nu am dat niciun cadou. Cel puÅ£in nu prin mediul virtual. AÅŸa că mă simt de-a dreptul datoare. Fapt pentru care… avem un concurs. Ca să nu discriminez pe nimeni (respectiv pe mămicile sau tăticii fără fb – până nu demult eram ÅŸi eu în această categorie), concursul se va desfăşura aici, pe blog.

Acu ce să vă zic… tot nea Randomu va alege câştigătorul, io n-aÅŸ fi în stare, v-aÅŸ da câte un wrap la toÅ£i. Dar mie nu-mi place ideea de a vă pune doar să trimiteÅ£i un comentariu sec ca să vă înregistrez cu un număr în Random. Noo, dacă vreÅ£i o eÅŸarfă, măcar să vă pun la muncă… ÅŸi să ne simÅ£im ÅŸi bine niÅ£el. AÅŸadar, ce aveÅ£i de făcut:

1. dacă tot vin Floriile, îmi scrieţi floarea voastră preferată (no hai, nu vă cer şi denumirea în latină, deşi mă mănâncă degetele să o fac ) ) şi de ce o preferaţi;

2. îmi povestiÅ£i în câteva cuvinte (mai multe sau mai puÅ£ine, după chef), ce faceÅ£i/v-aÅ£i dori să faceÅ£i pentru ca puii voÅŸtri cei mici (potenÅ£ial beneficiari de eÅŸarfe ca vârstă, adică) să simtă PaÅŸtele. Ce activităţi faceÅ£i cu ei, unde mergeÅ£i, cum îi faceÅ£i să înÅ£eleagă că e un moment special… CE v-aÅ£i dori să le transmiteÅ£i în legătură cu momentul care se apropie ÅŸi CUM v-aÅ£i gândit să o faceÅ£i. (Dacă subiectul vă lasă rece, puteÅ£i scrie ÅŸi asta… numărul din Random rămâne valabil, indiferent de convingerile voastre  )

3. dacă un wrap/un mei tai v-ar face Sărbătorile mai uÅŸoare/frumoase cu ceva (NU mă refer la faptul că un lucru, oricare ar fi el, v-ar face Sfintele PaÅŸti mai frumoase, e absurd… mă refeream la faptul că v-ar fi de ajutor, poate, în realizarea unui plan de la punctul 2 sau ar reprezenta un cadou frumos pentru cineva drag, de exemplu)… aÅŸa-i că mă faceÅ£i să-mi crească inima ÅŸi-mi scrieÅ£i de ce? Åži ce anume v-aÅ£i dori (tip de eÅŸarfă, culoare, dimensiune… ).  Dacă eÅŸarfa nu are nicio legătură cu Sărbătorile, dar, touÅŸi, o vreÅ£i… scrieÅ£i doar ce anume v-aÅ£i dori…. promit, din nou, că Randomul nu vă va uita din lista minune. Notă: dacă nu vă e teamă că vând – adică dau – pielea ursului din pădure, ÅŸi aveÅ£i răbdare vreo lună după PaÅŸti, vă puteÅ£i înscrie pe listă ÅŸi pentru un sling reglabil…. evident, ăla NU pentru lista de utile Sărbători, ci, doar, pentru lista de “vreau”.

AÅŸtept mesajele voastre începând de azi ÅŸi terminând duminica viitoare (8 apr (scrisesem 6, era greseala) – Duminica Floriilor). Luni,9 (nu 7, cum era scris) apr, sper că voi putea procesa mesajele, vă voi anunÅ£a decizia d-lui. Random ÅŸi voi expedia coletul câştigătorului. AÅŸ vrea ca Săptămâna Mare să rămână fără concursuri ÅŸi premii, dar m-am trerzit târziu ÅŸi nici nu promit că pot procesa duminică atâtea date (vedeÅ£i, sper la prezenţă consistentă ) ). Pentru uÅŸurinÅ£a procesării, mi-ar fi util ca toate 3 punctele să fie cuprinse într-un singur mesaj ÅŸi numerotate. De asemenea, zic mulÅ£umesc pentru un like la pagina de fb sau pt un share la postarea asta (DAR astea din urmă NU reprezintă condiÅ£ii pentru concurs!! Nu le verific, este peste puterea mea ) Åži nici nu-mi place ideea de a condiÅ£iona ceea ce dau de cât “mă iubiÅ£i”. Deci le daÅ£i doar dacă vă face vouă plăcere să mă ajutaÅ£i).

Succes!

 

UNA RECE:

Aveam pe site (adică mai am, încă), un drăguÅ£ de curierat cu taxe mai mici (6-10 lei). Nu îl voi mai avea. De trimis coletele la voi trimite foarte eficient, nu mă plâng… dar cam uită să aducă rambursurile. Am hotărât, de comun acord cu ÅŸeful (pardon, soÅ£ul), să renunţăm la contractul cu ei. Sau îl voi mai folosi doar la livrările fără ramburs, cu plata în cont. Cert e că nu ne Å£in nervii să ne rugăm pentru banii noÅŸtri cu lunile, cum facem acum. ÃŽmi pare rău, ÅŸtiu că era convenabil pentru voi, mie îmi plăcea ÅŸi agentul, că era mai flexibil decât cel de la curieratul nr 2, cel cu care vom rămâne. Daaar… asta e.

 

Åži pentru că-s io fată optimistă (fără motiv)… încă UNA CALDÄ‚: oficial, avem un băieÅ£el sănătos tun în burtică, pe care-l va chema Gabriel (aÅŸa a cerut el într-un vis “mistic” de-al lui tati ). Mai vedem dacă va mai fi încă ceva pe lângă, un nume doi… ne mai gândim. Oricum, cu muuult înainte de a ajunge la eco, amândoi ÅŸtiam/simÅ£eam că va fi tot băieÅ£el De asta zic “oficial”.

Nu “echilibrez balanÅ£a” cu încă una rece, deÅŸi aÅŸ avea. Rămâne aÅŸa Spor la concurs!

martie 28, 2012 crisalida Parenting 10 Comments

Ce cred eu despre…

Nu că ar avea importanţă pentru cineva “ce cred eu despre” ceva. Dar, fiind “spaÅ£iul meu” aici, vă mai povestesc ÅŸi câte ceva despre mine ca om/părinte. Ca să ne cunoaÅŸtem mai bine

De data asta, vă voi spune ceva despre poziÅ£ia mea vis-a-vis de diferite subiecte “fierbinÅ£i” într-ale mămicărelilor. Argumentată sau mai puÅ£in (bine, sper să nu ajung să scriu un soi de “formular cu bifari” până la final).

AÅŸadar, ce cred eu despre…

1. NaÅŸtere:

1.1. naÅŸtere naturală vs cezariană: naturală să fie! Acolo unde motive medicale reale nu zic altceva. Nu argumentez, sunt prea multe de spus, cândva voi scrie, poate, un post separat nunmai despre asta. Dar eu una, de la feeling până la concepÅ£ii, sunt pentru născut aÅŸa cum se năştea “pe vremea Evei”.

1.2. epidurală: aproape anti. Zice bine articolul ăsta de ce, mai bine decât aÅŸ putea sintetiza eu. Iar “aproape” ăla se referă la cazurile în care epidurala face diferenÅ£a între o vaginală ÅŸi o cezariană…. dintre 2 rele, consider că epidurala e ăla mai mic.

1.3. naÅŸtere acasă: pro! nu mi-au murit toate speranÅ£ele că voi avea ÅŸi eu una…. acum sau când o da Domnul. Åži sper să se destupe ÅŸi românii noÅŸtri la cap ÅŸi să avem, cât mai curând, un cadru legal pt aÅŸa ceva ÅŸi moaÅŸe pregătite pt asta.

1.4. naÅŸtere în apă ÅŸi naÅŸtere sub hipnoză: nu-s nici pro, nici anti. Adică sunt convinsă că ambele metode sunt absolut ok, absolut minunate pt multe mame. Dar, personal, nu mă tentează niciuna. Poate o bucată de travaliu în apă… deÅŸi, dacă e să-mi amintesc de travaliul cu Cris, numa gândul de a sta locului undeva, oriunde, îmi dă fiori (deci dacă aÅŸ avea o piscină de 5 m lungime, în care să mă plimb prin apă… da, poate m-ar tenta. Dar căzi, cădiÅ£e, bazinaÅŸe and co… nope). Mai am un motiv pentru care nu-s foarte de acord cu orice fel de metodă, naturală sau nu, de “redus durerile” la naÅŸtere… motiv care Å£ine de convingerile mele în ceea ce priveÅŸte energeticul corpului uman (durerile alea au ÅŸi ele rolul lor pentru mamă ÅŸi copil, la fel ÅŸi acel biblic “în dureri vei naÅŸte copii”, interpretat greÅŸit, de multe ori, drept “pedeapsa” Lui Dumnezeu – nu e aÅŸa). Asta detaliez în caz de există persoane interesate, aici sau în particular.

2. Alăptare vs formula: mai e cazul să zic ceva, la câte postări despre lăptărire am avut ÅŸi voi mai avea? ) Dar să completez ÅŸi aici “formularul”:

2.1. alăptare la cerere vs după orar: clar, la cerere! Alăptarea după un orar rigid, aÅŸa numita alăptare culturală, e o invenÅ£ie barbară a civilizaÅ£iei industriale, care nu mai ÅŸtia ce să facă pentru a aduce femeia mai repede înapoi la fabrică ÅŸi, deci, a forÅ£a înţărcarea cât mai rapidă, la maaaxim 3 luni Åži care invenÅ£ie reduce alăptarea la “furajare” ÅŸi atât… nici măcar “hrănire” nu se poate numi….

2.2. alăptare iniţiată în primele minute, maxim primele 2 ore de la naştere: esenţială! Degeaba zic gurile rele că nu are importanţă că în maternitate primeşte lapte praf, dacă tu urmează să-l alăptezi dup-aia. Se pare că nu e deloc aşa, din contra, contează! Ca să nu mai zic despre breast crawl :X

2.3. alăptarea “în public”: păi dacă m-am declarat fan înfocat al alăptării biologice, doar presupunând că m-aÅŸ închide în casă cu bebe (ceea ce e exact opusul la ce practic) aÅŸ putea să nu dau “cu nasul” de alăptarea prin diferite spaÅ£ii publice. Eu una sunt complet degajată ÅŸi foarte pro… atâta timp cât io am dreptul să mănânc o plăcintă sau să ling o îngheÅ£ată “în public”, cu atât mai mult copilul meu, care nu ÅŸtie ce-i ăla ceas, ÅŸi nici ce-s alea convenienÅ£e sociale, are tot dreptul din lume să-ÅŸi primească “doza” oriunde ÅŸi oricând doreÅŸte. Singurul loc în care aÅŸ avea o oarecare jenă să alăptez ar fi în biserică, în timpul slujbei… ÅŸi asta nu pentru că aÅŸ considera că alăptarea ar fi ceva nepotrivit faţă de Dumnezeu, din contra, ci pentru a nu stânjeni lumea de la rugăciune. Ca să fiu clară, am alăptat fără nicio problemă la intrarea în peÅŸtera Sf. Teodora de la Sihla, dar aÅŸ avea o oarecare jenă în mijlocul Mitropoliei pline de oameni. Dar nici aici nu bag mâna în foc că, dacă voi avea vreodată un nou născut fomist pe o vreme de iarnă ÅŸi îl loveÅŸte foamea în biserică… nu zic că nu voi face ÅŸi asta

2.4. cu sau fără muls – cel puÅ£in din experienÅ£a de până acum nu mă face o bună prietenă a pompei. Poate nu am dat eu peste scula potrivită sau, poate, aÅŸa a fost la Cris. Cert e că nici lui, nici mie nu ne-a plăcut varianta cu muls ÅŸi dat din biberon (asta pe lângă faptul că nu-i văd sensul, decât în situaÅ£ii de maximă urgenţă, când mama trebuie neapărat să plece pe undeva fără pui în prelungire). Eu (ÅŸi, zic studiile, peste 50% dintre femei) nu am let down (reflex de ejecÅ£ie a laptelui adică) la pompă. Aviz celor care se lasă de lăptărit pe motiv că “nu scot mai mult de x ml” (la mine maximul a fost de 20… cu muuult efort ÅŸi ăla… ÅŸi, totuÅŸi, alăptez de 2 ani ÅŸi 2 luni, iar supliment nu am dat niciodată).

2.5. proba suptului – irelevantă!! Total anti. Adică suptul ăsta la ţâţi e ÅŸi treabă de calitate, nu numai de.. cantitate

2.6. cu suzetă sau fără? – fără! Cel puÅ£in nu la bebeii alăptaÅ£i, pentru ei bucăţica de cauciuc nu are niciun rost. Cu cei pe formula o fi altă poveste, nu mă bag. Dar unde e sfânta Å£iÅ£i… ea face legea, nu “silicoanele”. Mie una nici nu-mi plac suzetele, îmi dau o impresie de “dop la gură”, care îmi provoacă o stare nasoală tare.

2.7. alăptare peste sarcină – poate fi ceva mai grea, dar nu imposibilă. Pro. Noi practicăm cu succes (bine, hai, cu câte un nerv pe ici colo, dar atât ) ).

2.8. tandem – teoretic pro, practic speram că nu vom ajunge la… ÅŸi mai practic vorbim din august încolo. Când sigur vom ajunge la )

3. Alimentaţie:

3.1.  diversificare clasică versus autodiversificare. La Cris am făcut o combinaÅ£ie, în sensul în care pegăteam piureuri, dar erau cu… autoservire. Chiar aÅŸ căuta niÅŸte poze de la început de diversificare, să vedeÅ£i ÅŸi voi în ce hal arătam (Cris, eu ÅŸi toata bucătăria). Dar cine era fericit ÅŸi… foaarte mâncăcios ÅŸi receptiv? Oricum, esenÅ£ial mi se pare ca momentul în care se începe diversificarea la bebeii alăptaÅ£i să fie neapărat după 6 luni ÅŸi amânat până în momentul în care bebe dă semnale că e pregătit.

3.2. raw-vegan/vegan/vegetarian vs mâncare “tradiÅ£ională”. Dacă aÅŸ avea timp, chef ÅŸi energie să gătesc, cu siguranţă aÅŸ fi pentru una dintre variantele vegan. Dar cum nu am… mâncăm doar cu cât mai multă grijă la surse ÅŸi, clar, excludem tot ce are “e-uri” pe etichete. de când Cris e oficial diagnosticat cu alergie la cazeină (ÅŸi, deci, nu mai putem consuma niciunul alimentele mele preferate, lactatele, am tot săpat pe bloguri raw-vegan ÅŸi am găsit niÅŸte reÅ£ete… care până ÅŸi mie mi-au făcut ceeeva chef de gătit )

4. Cărucior vs. dispozitive de purtare - peste asta chiar trec repede, daaa? )

5. Medicaţie.

5.1. Vaccinat sau nevaccinat. Asta e o problemă delicată, iar eu NU fac lobby de niciun fel. Zic doar că noi, după ce ne-am informat din mai multe surse ÅŸi am discutat cu mai multe persoane, am ales să nu ne vaccinăm copiii. Cris are doar 2 vaccinuri, cele din maternitate, la care nu am apucat să zic nimic, nefiind de faţă. Pentru baby 2, dacă ajung la maternitate, promit să ajung cu temele făcute… adică o declaraÅ£ie pe proprie răspundere de refuzare a vaccinării pe care s-o înmânez neonatologului încă din prima secundă a lui baby. De convins nu vreau să conving pe nimeni de nimic în direcÅ£ia asta dar, dacă sunteÅ£i deja deciÅŸi pentru nevaccinare, vă pot oferi informaÅ£ii referitoare la baza legală de refuz, atât la spital/medic de familie/pediatru, cât ÅŸi la înscrierea în comunitate (ca paranteză funny: eram zilele trecute într-un magazin de…. materiale de constucÅ£ii. Åži mă agaţă o mămică: “tu trebuie să fii mama aia curajoasă care n-a vaccinat!” ) Moamă, ce “exponat de muzeu” m-am simÅ£it ) Mă ÅŸtia din vedere de la o cunoÅŸtinţă comună, dar a fost foarte mirată să afle că nu-s nici prima, nici ultima… nici măcar din peisajul nostru ieÅŸean – numai eu cunosc vreo 6-7 părinÅ£i ieÅŸeni care nu au vaccinat).

5.2. Antibiotice&co (tratamente alopate, adică) vs tratamente alternative. Clar, hotărât… varianta 2! Nu doar pt că soÅ£ul meu se ocupă cu acupunctura, noi credem cu tărie în capacitatea organismului de a se auto-echilibra (iar dacă e să fac o ierarhie… de vindecat nu vindecă decât Dumnezeu – iar întoarcerea  omului spre El e primul pas spre vindecarea reală, a noastră ÅŸi a copiilor noÅŸtri. Apoi urmează psihologia, cu ale ei metode de “reparat stricăciunile” psihicului uman, care se răsfrâng în fizic. Apoi acupunctura, homeopatia ÅŸi altele din aceeaÅŸi gamă, care lucrează pe energetic. Abia la coadă vine medicina alopată, care tratează doar ultimul strat, cel ami superficial, fizicul… o fi ea rapidă, dar nu rezolvă decât niÅŸte simptome, nu ÅŸi probleme de ordin energetic, psihologic sau cele grave, legate de concepÅ£ia despre viaţă ÅŸi de raportarea la Dumnezeu). Concret, noi avem “homeopata noastră”, cu care colaborăm în orice pb legată de Cris… inclusiv în alergie încep să se vadă efecte. cât despre răceli, viroze etc… noi nu i-am dat antibiotic niciodată… mereu am rezolvat homeopatic, raaar mai era nevoie de câte un nurofen la febre f mari.

6. Parenting

6.1. CIO vs AP. dacă vorbesc prea “cifrat”, CIO înseamnă “cry it out”, metoda de “dresat” copiii (din bebeluÅŸie) lăsându-i să plângă singuri până “le trece”, iar AP înseamnă “attachment parenting”, concept bazat pe  ideile de iubire necondiÅ£ionată, respect ÅŸi libertate oferite copilului ÅŸi descris mai pe larg aici. Ok, n-oi fi eu cea mai “ap mamă”, am ÅŸi eu limitele mele, problemele mele nerezolvate etc, dar ce ÅŸtiu e că nu mi-am lăsat ÅŸi nu mi-aÅŸ lăsa copilul să urle neconsolat niciodată, la fel cum condamn Å£ipatul sau lovitul unui copil în mod deliberat (faptul că nu a fost deliberat nu face gestul mai puÅ£in nociv pt copil, nu-i mai scuzabil, e, doar, în categoria “a greÅŸi e omeneÅŸte…. nu ÅŸi a perpetua greÅŸeala”. Adică pot înÅ£elege o mamă care, la nervi, a scăpat copilului o palmă, pe care o va regreta 20 de ani dup-aia… e om ÅŸi a greÅŸit, au răbufnit din ea comportamente greÅŸite internalizate din trecut sau cine ÅŸtie ce motive a avut. Dar a face din dresajul prin plâns sau din bătaie un deviz în educaÅ£ie pt mine nu are nicio scuză, se numeÅŸte doar barbarie). Åži, în caz că nu ÅŸtiaÅ£i, CIO omoară neuronii copilului (ca în reclama de la Raid, îi omoară “definitiv”…. adică neuronii, odată distruÅŸi, nu se mai refac). Iar dacă încă nu credeÅ£i că un tratament uman al copilului poate face o diferenţă enormă… citiÅ£i aici un caz extrem, care pe mine m-a impresionat profund. Åži e doar un exemplu din miile de alte asemenea, în care Kangaroo Mother Care ÅŸi natural/attachemnt parenting-ul au salvat vieÅ£i.

6.2. co-sleeping vs. dormit în pătuÅ£/camera lui. Co-sleeping rules! La Cris am început, conţştiincioÅŸi, cu pătuÅ£. O perioadă a fost bine, apoi a ănceput să se trezească des. Foarte des. Iar aia care se tot trezea, ridica din pat etc… eram eu Pt ce chinuiala? PătuÅ£ului i-am mulÅ£umit pentru servicii (cu “săru-mâna” de rigoare, că era… de pe vremea mea ) ) cam pe la 6-7 luni ale Crisului. Dar nopÅ£ile în care am dormit împreună au fost muulte ÅŸi până atunci. Åži pentru că somnul lui era departe de a fi unul liniÅŸtit, am desfiinÅ£at ÅŸi patul mare… am rămas la o saltea direct pe jos. Pe bebe mic îl vom caza, din prima zi, unde e locul lui: lipit de mine.

6.3. copilul ÅŸi animalele (de casă sau… mai puÅ£in): cu cât mai călare unii peste alÅ£ii, cu atât mai bine. La capitolul ăsta, cel puÅ£in, paraziÅ£ii ÅŸi alte chestii înfricoşătoare ale lumii microscopice nu mă conving. Beneficiile, cred eu, depăşesc riscurile.

6.4. copilul ÅŸi murdăritul. Ei bine, aici sunt cu adevărat nesimÅ£ită… ÅŸi-s foarte hotărâtă în a promova beneficiile nesimÅ£irii ăsteia. Adică pe vremea bunciilor noastre, când o “cămeşă” se cosea manual, când pentru un pulover se lucra o lună… ÅŸi când pe maÅŸina de spălat o chema Maricica (adică tot ea, mama a 5-6 copii), atunci ok, înÅ£eleg rolul lui “nu te băga în noroi/baltă că te murdăreÅŸti” – dresaj aplicat cu consecvenţă încă din bebeluÅŸie. Nu zic că era bun, dar… era de înÅ£eles. Dar acum? Când avem apă curentă ÅŸi maÅŸină de spălat automată, detergenÅ£i cât cuprinde (naturali included!) ÅŸi ready-made clothes… părerea mea clară… aÅŸa ceva e pură ipocrizie ÅŸi pură răutate faţă de dorinÅ£a naturală a copilului de a explora nestingherit mediul. AÅŸa că da, eu am un porcuÅŸor fericit Åži voi mai avea unul… ÅŸi câţi va mai da Domnul. Nu zic că setărilor predefinite cu grijă în mintea mea le pică mereu bine să-ÅŸi vadă ploduÅ£ul mozolit din cap până în picioare în combinaÅ£ii felurite de noroi, mâncare ÅŸi apă (ploduÅ£ adus de acasă curat curăţel, adică), în timp ce alÅ£ii, de vârsta lui, sunt aranjaÅ£i ÅŸi curaÅ£i. Dar mă uit la el, la bucuria pe care o are când ne băgăm amândoi în bălÅ£i ÅŸi râdem, la făţuca luminoasă pe care a făcut-o aseară, când îi ziceam lui taică-meu că tre să-l dotez (pe Cris, nu pe tata) cu o pelerină de ploaie ÅŸi niÅŸte cizme de cauciuc pentru a ieÅŸi în ploaie la vară (nu pot să descriu mutriÅ£a plină de extaz ÅŸi “daaa”-ul :X ), la faptul că dacă nu se joacă în noroi acum, cât e copil… când o va face? Când va fi sub stigmatul convenienÅ£elor sociale? Nuuu… acum sunt eu, dar îmi asum asta cu toată lejeritatea, pentru a-i oferi lui asta (discuÅ£ie între mine ÅŸi o vecină îngrijorată de vârsta a treia, în febr anul ăsta, la topirea nămeÅ£ilor: ea: “vaai, ai grijă, se bagă în baltăăă!” eu: “ÅŸtiu, asta era ÅŸi ideea, scopul ieÅŸirii” =)) ).

6.5. copilul ÅŸi biserica/împărtăşitul: pro. Noi mergem o dată pe săptămână ÅŸi la sărbătorile mari… stăm la slujbă pe cât se poate (cu Cris e cam greu ), apoi neapărat cere el împărtăşitul ÅŸi un pumn plin de anafură. ÃŽntr-o perioadă de greva prelungită a foamei, eram de-a dreptul geloasă pe mâna părintelui, era singura linguriţă la care ficiorul meu deschidea laaarg gura. Nu îl forÅ£ez la nimic, prin biserică aleargă (într-o perioadă ÅŸi chiuia, atunci ieÅŸeam ÅŸi stăteam afară), încă nu vrea să-ÅŸi facă singur cruce, însă sărută tot ce prinde, nu doar icoanele ) Pentru mine e important ca el să ia contact cu mediul, să îi fie familiar ÅŸi nu să fie o corvoadă, un loc unde să stea “smirnă”… las ceea ce este în jurul lui să-l “impregneze” fără intervenÅ£ia mea. Åži când vrea să plecăm, plecăm.

6.6. încălÅ£at vs desculÅ£. E vorba despre perioada de început în mers, când, pe la noi, încă se mai recomandă prostii precum “pantofi cu talonetă ÅŸi care săţină glezna”. Nu zău. Åži ploduÅ£ii cave-man-ului oare cum au învăţat mersul biped fără aÅŸa ceva? Concret, Cris a beneficiat de mers desculÅ£ cât cuprinde. Unde condiÅ£iile nu permiteau, aveam niÅŸte papucei tip Tikki, doar cu o piele moale pe talpă. Coincidenţă sau nu, nu a avut pic de pb cu mersul, de niciun fel.

6.7. cu sau fără premergător: fără. Nici nu e recomandat, nici nu-mi place. Repet, a mers bine mersi şi fără. Chiar mai bine mersi decât cei care au folosit acestă sculă, aş zice.

7. Învăţământul

7.1. sistem de învăţământ de stat vs privat vs home-/un-schooling. Aici încă mai am “timp de gândire”, deci nu am o părere bătută în cuie. Cel mai mult m-ar încânta pt Cris sistemul Montessori. Cum, însă, în oraÅŸul nostru aÅŸa ceva lipseÅŸte cu desăvârÅŸire, cred că vom merge (când va cere el să meargă) la o grădiniţă Waldorf. Cu ÅŸcoala… încă nu suntem deciÅŸi, ne vom adapta pe parcurs… fie tot Waldorf, fie sistem de stat. Mă tentează rău ÅŸi HS/US, dar la noi e cam foarte ilegal Åži nici nu-s sigură că pentru Cris ar fi soluÅ£ia optimă… la cum îl văd, îmi seamănă… deci va asimila mai cu drag informaÅ£ii din terÅ£e surse faţă de cele propuse de mama ) Daaar… despre asta vom mai vorbi în câţiva ani.

7.2. creşă/grădiniţă timpurie vs stat “de fusta mamei” până mai târziu. Ultima variantă (mă refer strict la cazurile în care părinÅ£ii nu sunt forÅ£aÅ£i de situaÅ£ie să-ÅŸi încadreze copiii mai repede în colectiv, ci au de ales). Oricâte pledoarii care ridică în slăvi “beneficiile socializării” pentru copilaÅŸi de 2 ani am auzit – ÅŸi am auzit câteva, deja, de la mămici ÅŸi nu numai… sorry, dar nu m-au convins cu nimic. Ok, nu neg că un copil încadrat la 2 ani la creÅŸa poate vorbi, spune poezii, cânta cântecele ÅŸi poate fi mai atras de alÅ£i copii decât unul neîncadrat încă în “sistem”. Dar mie personal toate chestiile astea mi se par de 2 lei în comparaÅ£ie cu avantajele pe termen lung ale statului acasă. Ironia face ca, în practică, acei copii cărora li s-a răspuns în mod constant la nevoile afective ÅŸi care nu au fost “împinÅŸi” să se desprindă, ci, doar, au fost lăsaÅ£i să se desprindă atunci când au simÅ£it ei nevoia – fără presiune – ÅŸi susÅ£inuÅ£i pe drumul ales de ei – fără judecăţi – s-au desprins mai sigur ÅŸi mai permanent de părinÅ£i. Eu prefer un agăţat de fustă la 2 ani ÅŸi nu la 20, prefer să nu pierd momentele de lipiceală de acum, “poezii” (metaforic, nu doar la propriu) va recita în faÅ£a “publicului extaziat” toată viaÅ£a ÅŸcolară ÅŸi după… dar îlipit de mine va sta acum ÅŸi doar acum.

8. Joaca – jucării “tradiÅ£ionale” vs jucării “educaÅ£ionale”. Eu una, deÅŸi Cris a avut – primite – de toate soiurile, ÅŸi le-a apreciat pe toate, optez pentru cele tradiÅ£ionale. Cum bine zicea un articol fain de pe siteul AP, jucării care să fie “90% copil ÅŸi 10% jucărie“. Adică să-l lase pe copil să creeze o lume imaginară. ÃŽn sensul ăsta, vă recomand, ca părinÅ£i, o carte scrisă ca o poveste pentru copii, dar care, de fapt, este o alegorie pentru părinÅ£ii copiilor. Se numeÅŸte Momo ÅŸi este scrisă de Michael Ende. Eu am citit-o când aveam vreo 10 ani… ÅŸi am plâns. Am recitit-o de multe ori, inclusiv destul de recent, după ce l-am avut pe Cris adică… ÅŸi tot am plâns. Åži mi-e foarte vie, din cartea aia, o scenă care are legătură cu punctul ăsta. Pe scurt: eroina cărÅ£ii, Momo, o fetiţă a străzii dotată cu o sensibilitate aparte, găseÅŸte o păpuşă foarte scumpă ÅŸi foarte sofisticată, vorbitoare. Scena descrie extraordinar eÅŸecul fetiÅ£ei în a se juca cu păpuÅŸa, dat fiind faptul că păpuÅŸa, prin replicile stereotip pe care le avea înregistrate, limita jocul. ÃŽntrebată de un adult (bad-guy în carte) ce-i lipseÅŸte păpuÅŸii, de ce nu este mulÅ£umită de ea, copilul răspunde cu tristeÅ£e: “cred că nu poate fi iubită“. Mie una mi se pare absolut tulburător răspunsul. De asta e nevoie, deci, de la o jucărie “bună”: să dezvolte imaginaÅ£ia copilului ÅŸi afectivul copilului. Eu ÅŸi acum îmi amintesc câteva jucării dragi din copilărie ÅŸi nu înÅ£eleg de ce mama le-a aruncat când s-au “smotocit”… io nu voi arunca jucării, am zis! Ba printr-o carte mai “paranormală” – nu mai ÅŸtiu care – citisem că o jucărie rufoasă ÅŸi veche poate fi mult mai apreciată de un copil decât una nouă, deoarece este încărcată cu afectivitatea investită de copil în timp în ea… un astfel de obiect este benefic într-o casă cu copii, pentru că îi calmează. Concret, cum ziceam, Cris are de toate soiurile de jucării, ÅŸi electronice ÅŸi neelectronice, ÅŸi de pe vremea mea ÅŸi cumpărate ÅŸi primite… ce pot spune e că “de durată” au fost exact astea clasice, descrise în articol. Chiar dacă impactul celor electronice a fost, iniÅ£ial, mai mare. S-a plictisit de ele mult mai repede (sau asta e, de fapt, ÅŸi ideea societăţii de consum?)

9. Antrenamentul la oliţă ÅŸi alte pb de-ale “scutecelilor” (asta trebuia să fie undeva mai sus, dar am uitat de ea)

9.1. “PamperÅŸi” vs scutece lavabile. Scutece lavabile. Asta teoria… ÅŸi practica pt bebe 2. La Cris, deÅŸi aflasem de existenÅ£a scutecelor textile pe la 8-9 luni, mi s-a părut “târziu” să cumpăr, “că acuÅŸica scapă de tot de ele”. Right… Oricum, dacă sunteÅ£i interesaÅ£i de beneficiile scutecelor lavabile ÅŸi de ce sunt pamperÅŸii o pb… no, găsiÅ£i în nea google imediat, mie mi s-a făcut lene să pun linkuri )

9.2. EC versus antrenament tradiÅ£ional la oliţă. EC este abrevierea sintagmei “elimination communication”, care presupune un alt fel de “antrenament” pentru toaletă: unul care începe de la naÅŸtere. Pe scurt, mama observă semnalele pe care le emite bebeluÅŸul înainte de eliminare ÅŸi, în momentul respectiv, îl Å£ine deasupra WC-ului/a oliÅ£ei/a unui lighean etc. Aici o colecÅ£ie de linkuri pe această temă. Eu recunosc că nu am avut nervi pt asta, deÅŸi sunt, categoric, pro. Acum Cris are 2 ani si 2 luni ÅŸi abia ne apucăm de  “potty training” când vor da căldurile. recunosc că a fost ÅŸi lenea mea la mijloc, dacă era după el, cred că scăpa de pameprÅŸi vara trecută…

 

Sunt sigură că mai sunt muuulte aspecte “controversate” pe care nu le-am amintit. Cum ar fi TV-ul, de ex. Dar mă opresc, deocamdată, aici. Åži aÅŸa am scris prea mult ) Voi ce părere aveÅ£i despre subiectele de mai sus?

 

 

martie 22, 2012 crisalida Diverse altele 10 Comments

Din nou scuteceală…

… ÅŸi nu numai. Motiv de întâlnire, de fapt.

Tot la Zâne, o gaÅŸcă mai restrânsă (Alina, Luci, Lena, Cristina, Mihaela ÅŸi noi). Tema principală a fost scuteceala, dar aici las experÅ£ii să vă povestească din perspectivă tehnică. Eu doar am marcat momentul… respectiv grămada de material didactic ÅŸi, respectiv, cele două experte într-ale scutecitului textil (a treia, cea din Manduca, e beneficiar fericit ÅŸi expertă în devenire ):

Nu ne-am dezminţit nici în ceea ce priveşte dispozitivele de purtare (în imaginea a doua, un mei tai Crisalida):

Prezentăm ÅŸi burtoaiele (a mea în vârstă de exact 21 săptămâni, cu o dedicaÅ£ie pt Cami – ÅŸtie ea care Cami):

Tati al nostru a fost “dna educatoare” (pentru a nu-i ridica talentele prea tare în slăvi… să ÅŸtiÅ£i că i-a mituit… uitaÅ£i clubul consumatorilor de junkării nevinovate):

Åži un Cris drag mie, f veselos:

Şi gaşca, în diferite variante:

Tradiţional, şi albumul cu toate pozele. V-am pupat!

martie 17, 2012 crisalida Plimbări şi călătorii 5 Comments

Din nou de primăvară

Åžtiu că n-am mai scris de mult… nu ÅŸtiu de ce, am în cap un articol luuung pe teme controversate, dar ceva mă împiedică să mă apuc de el. Poate… vreo astenie, ceva? DeÅŸi io nu ÅŸtiu ce-i aia, pentru mine primăvara e perioada de maxim de energie. AÅŸa că vă rog nu daÅ£i… ÅŸi sper ca pozele ce urmează să compenseze. Azi, 17 mar, prima zi cu adevărat caldă din IaÅŸi… ÅŸi noi, prin Grădina Botanică. Nu vă povestesc prea multe, las doar muuulte poze… mai multe decât am chef să editez de obicei )

Vă prezint un pui de munÅ£oman, care a ales cel mai denivelat, mai noroios ÅŸi mai înzăpezit  traseu… tati zice că arată a Gingis Han în pozele astea… oricum, are o mutră marÅ£ială tare (ÅŸi o vitezăăăă… ‘ai de noi pe la anul, când – sper io – îl vom scăpa pe picioarele lui prin munÅ£ii patriei)

Pe undeva la jumătate de deal, totuÅŸi, a cedat în favoarea wrapului (nu foarte convins, dar îl trăda faÅ£a terminată… că de prins… tot abia l-am prins). AÅŸadar, capra cu 2 iezi la purtător (cel/cea mic(ă) datează de 20 săptămâni… exact jumătate de sarcină deja!). Aaah, menÅ£ionez că mâna aia în wrap din poza 1 e opera lui personală, nu a mea… un nou stil de cuibăreală.

Da, se cheamă oficial că “suntem gravizi”, nu? Deci… a cui e mai mare? sau mai alintată?

Urcând dealul, am realizat că nu mi s-au spulberat deloc speranÅ£ele de a ajunge la munte în viitorul apropiat, burtica a fost cât se poate de rezonabilă la urcuÅŸ (nu acelaÅŸi lucru se poate spune despre coborârea în stil eu (adică zdruncinat bine)). Piciorul care iese aiurea din wrap (stângul) iese din cauza unui soi de tic al meu, de a-l “trage/Å£ine/mângâia” mai mult pe stângul decât pe dreptul… poate ÅŸi pentru că pe partea dreaptă Å£in mereu geanta.

Iar Cris avea chef de bulgăreală tardivă:

Ajungând în “civilizaÅ£ie” (adică în centrul grădinii, mai circulat), ne-am oprit la pagoda, un loc preferat al Crisului… e evident ÅŸi de ce (nu doar alergatul, ci ÅŸi săritul prin fereastră sau căţăratul pe peretele decorativ până la acoperiÅŸ fac parte din activităţile lui curente acolo. De aia evit io să merg singură cu el acolo… că-i greu rău să-i fac faţă ) ):

Când (finally) am reuşit să-l dăm plecat de acolo, am avut parte de o lecţie de biologie (păsări şi lilieci, în special liliecii sunt preferaţii lui, le admiră colţii ). Men stuff, altfel zis

Apoi am continuat cu alergatul, destinaÅ£ia sere… cu o mică pauză…

… de nevoie (gheaÅ£a, bat-o vina)…

… dar ÅŸi de voie (încuietoarea de la uşă, drugul de fier adică, se numea “foarfecă”… ÅŸi cineva era tare nedumerit de ce are acces liber la ea:D ):

Prin sere n-am mai făcut poze… aÅŸa că vă lăsăm cu o fereastră frumoasă spre un peisaj primăvăratic!

(PS: nu vă pot spune cât a putut mânca ficioru-meu azi, în pauzele de la alergat… inclusiv în wrap îmi cerea lingura cu mâncare ) ). Trăiască vremurile calde!

martie 7, 2012 crisalida Diverse altele 8 Comments

ParentIS primăvăratic – mar 2012

Ne-am întâlnit din nou la Zâne… la un pahar de vorbă părinÅ£ească. Eu chiar duceam dorul întâlnirilor, de la cea din februarie am fost forÅ£ată (de un pui de viroză) să chiulesc. AÅŸadar… cum fu:

Scopul întâlnirii a fost, în principal, de a cunoaÅŸte live noile mămici “aterizate” în grup. Lena, Mariana ÅŸi Ionela, bun venit! Din “vechea gaÅŸcă” am fost puÅ£ine (Alina, Viorica ÅŸi eu).  Mădălina a venit ÅŸi ea cu baby ÅŸi tati (ÅŸtiu că nu e pt prima oară, dar eu abia ieri am cunoscut-o live). De discutat s-au discutat “de toate”, dar, din motive de bebei foarte pasionaÅ£i de fotografie (nu spunem cine, să n-o supărăm pe AlexuÅ£a ) ), am fost mai zgârcită la pozat, de data asta. ÃŽn mare:

- Alina a venit înarmată cu arsenalul de scutece, inclusiv cu cel trimis spe probă de Rodica (MamaRo) – mulÅ£umim! Noi la partea asta am întârziat, aÅŸa că rămânem fără dovezi…

- babywearingul a fost “la el acasă”. Bebeii s-au plimbat ÅŸi calmat în dispozitive de purtare…

… Alina a prezentat din nou Magyarinda…

 

… ÅŸi am venit ÅŸi eu cu un rucsac de wrapuri, am avut ÅŸi o probă, dar… nu că s-ar fi gândit cineva (aka tati al nostru) să bage în seamă momentul. Deci tot proofless.

- am văzut şi un scaun de masă pt bebe textil, portabil:

- şi am povestit de toate pt toţi, am râs şi ne-am simţit (zic eu) bine:

Altceva ce mi-a plăcut la întâlnirea de ieri a fost prezenÅ£a “consistentă” ÅŸi implicată a tăticilor… vă invit să admiraÅ£i:

Åži la final… prezenÅ£a “clandestină” în vârstă de exact 19 săptămâni (pe bune că pare mai mare decât e!!):

Ca să nu eclipsez drăguÅ£ul de meniu derulant cu burtoiul meu (aÅŸa vrea scriptul meu, să bage în meniu ultima poză încărcată)… ÅŸi cum orice tentativă de poză de grup lipseÅŸte cu desăvârÅŸire (Luci, miss u! oficial!)… bag tot ceva din categoria “bebe mic vs frate mai mare”… un Cris foarte interesat, deodată, de păpuÅŸi (egal “bebe mic” pt el ) ).

Nu că ar fi prea multe sau prea reuÅŸite… da-s ale noastre! Un link către albumul cu toate pozele.

Hepi 8 martie pt mâine, mămici!

februarie 29, 2012 crisalida Babywearing 2 Comments

Martisor in fir de Crisalida si curatenia de primavara

De maine vine primvarara, vine primavara!!! Vin vremuri mai calde, numai bune de iesit cu bebeloii muuuult pe afara (evident, in wrap ).

Si cum io ador primavara, am considerat necesar sa “marchez” cumva momentul de trecere… asadar, in saptamana 1-8 martie, wrapurile si mei-tai-urile “Note de primavara” (alea verzi, adica) se vor gasi in catalog cu 10% reducere. Un micut martisor de la Crisalida.

De asemenea, pentru mine, primavara este momentul in care cheful de smotru e maxim Anul asta am inceput putin in avans si am inceput din… debaraua-minune. Astfel, curatenia de primavara a “scos de la naftalina”, tot la preturi reduse, 2 produse din categoria “iernatica”:

- una bucata mei-tai “La sanius” cu un mic defect pe una din bretele (defectul nu afecteaza cu nimic siguranta copilului purtat si, in momentul in care materialul este legat pe spate, se observa foarte putin sau deloc… dar nici nu-mi permit sa ma prefac ca nu l-am vazut. Am mai sesizat in cateva locuri acest defect pe tesatura, un oarecare procent de rebut e normal in procesul tehnologic si, in general, evit bucatile alea cand debitez materialul. Dar cum mai am si eu scapari si nici croitoreasa mea nu e platita sa-mi gaseasca defectele, ma mai trezesc si cu cate o astfel de surpriza). Ca sa nu mai lungim vorba…. asa arata chestiunea, cu dimensiunea in comparatie cu o moneda de 10 bani, iar pretul la care poate sa devina al vostru e 120 lei (+transport, dupa caz).

De aproape:

In ansamblul bretelei mei-tai-ului:

- una bucata wrap “La sanius”, marimea XS – 4 m, fara defecte, dar care a fost spalat (nu si folosit, doar spalat, e in stare perfecta). 140 lei.

O primavara senina tuturor!