Alăptarea – ce spun ei
decembrie 28, 2011 | Alăptare
Nu ştiu de ce, eram absolut sigură că ultima postare a anului de pe “Mami, alăptează-mă!” va fi despre tandem (şi, prin urmare, că nu voi avea nimic de zis la acest subiect). Însă, cum n-a fost să fie, iar subiectul actual este absolut delicios, încerc să vă povestesc şi eu câteva fragmente din ce-mi-au-putut-auzi-urechile în decursul celor aproape doi ani de alăptare.
Şi încerc să le pun pe categorii.
1. Ce spun ei – mituri, băbisme şi alte chestii aducătoare de nervi
Aici lista e luuungă. Şi sunt convinsă că, oricâtă răbdare aş avea, nu voi putea face o culgere de folclor băbesc destul de completă. Mereu imaginaţia bunicuţelor – şi nu numai – va aduce noi texte, noi provocări mamelor care îndrăznesc să alăpteze. De aceea, voi trece peste “adevăruri general valabile” de tipul: “după 3 luni (sau 6 luni sau 1 an, depinde de largheţea inimii persoanei emitente de aberaţii) laptele nu mai e bun/se strică” sau “plânge pentru că nu se satură/ai lapte prea puţin/prea slab”. De astea cred că am auzit toate şi nu cred că mai e cazul să le combat, că suntem, zic eu, pe un teren bătătorit (totuşi, dacă cineva e interesat şi încă nu ştie, laptele matern NU se strică, oameni buni, niciodată! La fel cum nu există “lapte prea slab”, fiecare mamă are laptele perfect pentru puiul ei, cantitativ şi calitativ; există, însă, tehnici defectuoase de alăptare, care conduc la falsa impresie că “nu ai lapte destul”. Voi reveni).
La fel voi trece rapid peste “dacă-l ţii atâta la ţâţă, îl vei scoate un răsfăţat/un dependent de tine etc”. Când ştim clar, atât dintr-o listoaie mare de studii, cât şi din practică, faptul că asta e doar un mit şi, din contra, copiii cărora li s-a răspuns necondiţionat la nevoi atunci când sunt mici (asta incluzând, deci, alăptatul la cerere) se dezvoltă mai armonios, se desprind mai sigur şi mai natural de părinţi.
Sau peste acel afectat: “vai, dragă, dar nu ştii că aşa vei fi în ochii soţului tău doar o Fulga?” al unor demne reprezentante ale feminismului postmodernist prost înţeles, actuale victime purtătoare ale nimbului maternităţii (“păi ştii, dragă, soţul meu nu e deloc deranjat, îi mai pun şi lui în cafea dimineaţa câte-un pic şi e foaarte mulţumit de economia în bugetul familiei” – aaah, de când îmi doresc să zic asta, chit că săracul soţoi nici măcar nu bea cafele, ce să mai atenteze la lăptăriile lu’ fi-su. Dar, mereu, când vine vorba, un soi de repulsie mă face să uit textul. Încă nu mi-a murit speranţa că, într-o zi, voi oripila cu el vreo “doamnă bine”).
Aşadar, nu vă voi plictisi prea mult cu dintr-astea. Vă mai povestesc doar una bucată experienţă personală, care m-a amuzato-dezgustat destul cât să o ţin minte. Protagoniştii suntem eu, un Cris de 6 luni jum (adică la începutul începutului diversificării, că de asta îmi amintesc) şi o mătuşă de-a mea de vârsta a treia, fără copii. Într-o zi frumoasă de vară, mă vede scoţând instrumentul hrănitor de copchil afară, în grădină, pentru a lăptări personajul proaspăt introdus în wrap. Şi, imediat, răsare întrebarea:
- Da’ când ai de gând să îl înţarci de tot?
Asta de parcă aş fi avut intenţia să-l înţarc vreun pic. Ea se referea la diversificare. Şi nu avea nici 7 luni! Oricum, modul incisiv în care a întrebat m-a făcut să nu mă pot abţine:
- Păi nu eu tre să am de gând, ci el. Când o vrea el.
Stupoare.
- Păi aşa puteţi ajunge şi la 3 ani!
Îţi dai tu seama, 3 ani!
- Din punctul meu de vedere, să fie şi 5, nu mă deranjează.
Şiiiii… replica mea preferatăăăă:
- 5 ani? Până atunci face buză de iepure!
No comment, da? Mai meţionez doar că e vorba de o persoană cu studii superioare, nu despre o ţaţă Maricica de la coasă, pentru care nu ar fi chiar o problemă să nu ştie că “buza de iepure” e denumirea populară a unei afecţiuni genetice…
2. Ce spun ei – greşeli fundamentale. De la pediatri&co citire…
Ei, dacă peste capitolul anterior am trecut repejor şi doar cu ironie, la ăsta am de gând să insist. Pentru că, dacă băbismele sunt destul de uşor de identificat pentru mamele cu un minim de informare la activ, tâmpeniile emise sub titlul de “recomandare medicală” de către diferite cadre medicale (care, în ciuda a ceea ce cred majoritatea, nu învaţă în facultate mai nimic despre alăptat) sunt mult mai parşive. Nu doar pentru că sunt mai greu de combătut (atât pentru că, pentru un neinformat, par cât de cât logice, cât şi datorită autorităţii implicite pe care o are cadrul medical pentru proaspăta mămică). Dar fac mult mai mult rău, mult mai multe “victime” printre copii (muulte mame renunţă la alăptat când nu ar fi cazul din cauza unor sfaturi greşite de genul ăsta). Dacă vă zic că şi eu le-am “muşcat” la început, nu mă credeţi, nu? Aş vrea eu să nu fie adevărat, dar e 
. Mi-au trebuit vreo 2 luni să mă trezesc şi să realizez câte prostii am făcut. Dar copilului meu nimic şi nimeni nu-i va mai recupera cele 2 luni în care l-am chinuit aiurea, ascultând orbeşte de un sfat prost, “spre binele lui” şi în ciuda oricărui instinct matern… şi nici eu nu-mi voi ierta prea curând lipsa de informare de atunci
Aşadar:
2.1. Alăptarea trebuie să respecte un program fix (fie el la 3 ore, 2 ore sau orice altă variantă). Dacă nu, copilul va face colici. Vă spun eu, ca mamă “expertă” în colici… din punct de vedere al colicilor, programul nu face absolut nico diferenţă. Cel puţin, nu una în sensul aşteptat. Pentru că da, e posibil ca hrănitul după program să înrăutăţească, de fapt, situaţia. Nu doar prin componenta psihică pe care o au colicile (tensiunea psihică se somatizează la nivelul sistemului digestiv şi la mulţi adulţi, nu doar la copii), ci şi printr-o explicaţie simplă şi la îndemâna oricui: dacă ţii un copil flămând până îşi depăşeşte cu mult punctul normal de foame, se va repezi la mâncare, va suge cu prea multă poftă, va suge “disperat”… şi va înghiţi mult aer. De ăla care dă colici sigur. În plus, sânii mamei vor fi mereu “prea plini”, vor fi angorjaţi adică, un motiv în plus pentru ca bebe să sugă cu aer şi să facă mai multe colici.
2.2. Alăptează x minute dintr-un sân, x din celălalt (cu cât exact e egal x-ul ăla n-am reţinut nici în începuturile mele riguroase într-ale mămicelilor). Chiar să-l alăptez cu ochii-n ceas m-a depăşit. Dar dacă, totuşi, vă bate gândul să-l “treceţi” pe bebe de la un sân la celălalt în mijlocul unei reprize de lăptărit, vă sugerez s-o faceţi doar dacă repriza a depăşit o oră 
Şi aveţi un sân fleaşcă şi unul full. Şi nici atunci nu ar fi chiar indicat. Laptele de mami, după cum probabil ştiţi, are 3 faze (colostru apos la început, lapte intermediar după şi lapte foarte gras “la fundul ţâţei” 
). Fiecare e bun pentru copil, fiecare are rolul lui, iar proporţia lor e cea perfectă. Dar dacă te grăbeşti să-l “decuplezi” prea repede de la un sân şi să-l mufezi la celălalt, există riscul (în special la nou-născuţi, când producţia mamei nu e perfect reglată după copil) ca bebe să apuce doar faza apoasă a laptelui şi să nu mai ajungă la cea săţioasă. E ca şi cum ai bea tu o oală de compot şi te-ai aştepta să-ţi ţină de foame la fel ca un prânz zdravăn. Da, e minunată o cană cu compot înainte de masă, potoleşte setea. Dar nu va ţine de foame. Şi de aici ajungem la vestitul mit al “laptelui slab“… şi la mamele acelea îndoite de povara nesiguranţei şi de presiunile celor din jur, văzând un copilaş care urlă de foame la câteva zeci de minute de la ultimul supt, care doarme prost şi ia în greutate prost. Concluzia mamei (şi a dr, de cele mai multe ori) e că bebe “nu se satură, are nevoie de completare cu lapte praf” Şi asta se întâmplă, zilnic, unor mame cu sâni pocnind de lapte, cu sâni din care ar putea alăpta gemeni, dacă cineva le-ar fi spus, pur şi simplu, că sfatul ăsta reprezintă o tehnică greşită în alăptare. Şi mai există un aspect. Colostrul apos este şi cel mai bogat în lactoză. Dă-i unui bebe acest enorm surplus de lactoză, mult mai mult decât poate face faţă lactaza din intestinul său subţire, şi mai miră-te că face colici…
Mai sunt şi altele, precum aia cu “nu contează că e alăptat exclusiv, are nevoie şi de apă/ceai” (ok, tocma ziceam mai sus că ne-a dat “statu” colostru-n ţâţe pentru setea plozilor, dar dr nu cred asta. Mie mi-a plăcut o replică citită undeva, nu mai ştiu unde: “dacă natura/Dumnezeu ar fi vrut ca bebeluşii să bea apă/ceai, asta ne-ar fi curs din ţâţe“. Scurt şi clar ). Şi sigur mai sunt şi alte sfaturi medicale deştepte foc (d-alde diversificare la 6 săptămâni (nu, n-am greşit, 6 săpt, nu 6 luni), cu suc de măr :O ( Mă ia plânsul când mă gândesc, încă nu-s nici măcar pe cale de dispariţie asemenea personaje ale lumii medicale româneşti. Dar eu mă opresc pe aici, cele două de mai sus mi se par cele mai periculoase pentru un start bun în alăptare, de aceea am insistat să le detaliez.
3. Ce spun ei – alte mămici care au comis-o şi încă o mai comit
Gata cu chestiile urâte. De-acu vine partea frumoasă. Care (acu realizez, oi fi pesimistă în sinea mea şi nu ştiu?) e mult mai scurtă. Nu cumva reţin doar ce-i urât?
Sau, poate, totuşi… nu ţine de pesimism. Ci de faptul că, atunci când întâlneşti alte mame care au înţeles care-i treaba cu miracolul alăptării, care îl trăiesc zilnic alături de puii lor… nu prea e nevoie de multe cuvinte 
E o înţelegere reciprocă tacită şi senină. Nu-mi amintesc să fi ţinut vreodată cuiva (altei mame, adică), vreun discurs emoţionant despre alăptare. Deşi ar fi enorm de zis. Şi nici nu-mi amintesc să fi ascultat eu vreun astfel de discurs. Doar ce am mai citit pe forumuri, la mămici dragi care-şi povestesc experienţele. Oricum, cel puţin acum, nu-mi vine nimic în cap să scriu aici (poate completaţi voi în comentarii cu câte o poveste frumoasă?).
4. Ce spun ei – tăticii de lângă noi
Din start menţionez că acest capitol nu reprezintă o generalizare. Adică nu e treaba mea să îmi închipui posibilele replici ale indivizilor precum soţul “doamnei bine” de la capitolul 1 (ăia de te văd egală cu vaca din fundu curţii, adică). A fost treaba şi responsabilitatea mea, însă, să am grijă ca tatăl copiilor mei să nu facă parte din respectiva categorie. Şi, deci, mai jos voi povesti exclusiv despre tăticul din dotare.
Uite-aşa eram eu, gravidă mândră în lună mărişoară, cu lista copiată ad-literam de pe net într-o mână şi cu tati de mâna cealaltă, într-o farmacie. Să cumpărăm cele necesare pentru un bebe, adică. Ajunsesem la capitolul “biberoane şi tetine”, eu eram în plop şi plopul în aer, aşa că încerc o tentativă de consultat cu tati. Ceeeeee? “Sper că nu ai să te prosteşti şi ai să-l alăptezi la sân, mamă!”. Blocată. Da, evident că vreau să alăptez, “dar dacăăăă…?” (mintea mea de gravidă îngrijorată, hrănită bine cu stereotipurile de pe net, deja crea scenarii sumbre). “Dar dacă ce? TU vei avea lapte… uită-te la tine! Ai exact energia de care ai nevoie. Hai să mergem, luăm biberoanele altă dată”. Nu m-a convins, să ştiţi! ) Adică tot n-am rezistat tentaţiei şi, până la final de sarcină, m-am dotat cu 3-4 biberoane şi tetinele aferente, nr 1, din silicon, că latexul produce alergii Dacă m-aţi fi întrebat la ce aveam de gând să le folosesc… nu cred că aş fi ştiut să vă zic. Dar uite-aşa lucrează manipularea media. Să ai bebe şi să nu ai biberon în casă era ceva inacceptabil. (Iar dacă sunteţi curioşi ce am făcut, totuşi, cu ele…. cu unul am avut o tentativă eşuată de a-i da apă după diversificare, iar restul le-am făcut cadou unei prietene crescătoare de… capre. Pentru ieduţii ei prematuri ).
Revenind la tati. A semnat condica în faţa sălii de născare (cică spitalul era în carantină strictă), m-a însoţit în salonul de lehuze (da, da, carantină) şi a vrăjit moaşa (cu tot cu carantină) să ni-l aducă măcar puţin pe Cris. Nu ştiu cum i-au reuşit toate, dar i-au reuşit. Moaşa mi l-a arătat, eu eram o varză de aia de tipul: “vaaaaai, ce unghiuţe aaareee” “vaaai, are ochii tăi” etc (pe-ni-bi-lă!! Scuzele stau în hormonii post-partum ) ). Tati, foarte hotărât: “Păi pune-l la sân!”. Cee? Aaa, daaa, sân, bebeluş, alăptare…. corect, uitasem. Dar “e voie”? (ce mă freca pe mine grija, regulamentul spitalului). Moaşa, fimeie întreagă la minte, punându-mi proaspăt născutul în braţe şi mufându-l de ţâţanul meu stâng: “Nu, nu prea e voie, dar… haideţi, un pic, e bine pentru el”. (să-i dea Dumnezeu sănătate. Nici bani nu a vrut).
Deci Cris şi eu transmitem, pe această cale, cele mai oficiale mulţumiri lui tati. Fără de care, cu ameţeala mea specifică şi accentuată de naştere, aş fi iniţiat alăptatul cel mai devreme a doua zi…
În rest, tati ne-a susţinut şi ne susţine lăptărirea şi în cele mai dificile momente. Mulţumiri, tati!
5. Ce spun ei – condica de aprecieri, mulţumiri, plângeri şi reclamaţii de la clienţii beneficiari
5.1. Ţâţe bune, energizante şi… mari
Din nou nu voi face nicio generalizare, poveşti cu “ce spun copiii despre ţâţi” sunt sute… şi-s toate absolut minunate. Mă voi referi strict la bebeloiul meu, actualmente alăptat de aproape 2 ani. Pentru care “ţi” (până nu demult, pronunţată “ki” – simpatică mi s-a părut coincindenţa, în condiţiile în care, la japonezi, ki=energie, energie vitală un red bull, cineva?), este “buuuuun”, “miaaam”, “iammi”. Şi, evident, are o părere bună despre mă-sa: “ţi maaa” (mari adică, zis pe un ton de ăla de… wooow. Ei, săracu… atâta a văzut şi el şi zice că-s “mari”. Până va da de altele spre comparaţie… mă mai face şi pe mine să mă simt bine).
5.2. Ţi egal mama (ok, se îngroaşă gluma, până şi copilul crede asta?)
Ţi este alinarea şi bucuria lui, este somniferul minune şi, nu în ultimul rând, este…. mama (avea vreo 9 luni când s-a produs dialogul de mai jos, ştia să zică doar “mama” şi “tata”, dar fără prea multă semnificaţie pentru cele 2 cuvinte):
Cris către mine: “Ta-taa!”
Eu: “Iubire, eu sunt ma-ma, nu ta-ta”
C: “ta-taaa!”
Eu (scoţând un instrument convingător de sub tricou): “eu sunt ma-ma, cu ţâ-ţa!”
C (luminat la faţă şi deloc silabisit sau stâlcit): “Daaaaa, mamaaaaaa!”
A fost primul lui “da”. Ar mai fi “zis” el, poate, şi altele, spre recunoaşterea persoanei de referinţă din viaţa lui, dar s-au pierdut într-un ţocăit prelung şi drăgăstos.
5.3. “Kiki ţiii!” (mă prefac că mănânc, voi sunteţi mulţumiţi, eu la fel)
Pe la 1 an jumătate, lua tacticos câte un biscuite sau o bucată de pâine şi cerea: “kiki ţi” (biscuit cu ţâţă) sau “pin ţi” (pâine cu ţâţă). Ceea ce presupunea ca eu să-i ofer ţâţa, iar el să-şi stoarcă singur “apa ţi” pe biscuite şi să-l limpăie (nu mănânce) cu maximă satisfacţie (abia acum zice “(l)aptic ţi”, până nu demult din ţâţe curgea “apa”, deşi, dacă pronunţa cineva cuvântul “lapte”, ştia să indice exact sursa. A se vedea povestea următoare…).
5.4. Agroturism marca ţâţi
Asta vară, înainte să urcăm Călimanii, am dormit o noapte în Pojorâta, la poalele Rarăul ui. Vecinii de peste drum aveau vaci şi, de când ne-au văzut cu copil mic, au venit să ne ofere “lăptic bun şi gras pentru cel mic”. Noi am dat-o cotită (că nah, ce poţi explica omului despre normele OMS), dar, în schimb, i-am rugat să ne primească la muls, să vadă şi Cris, copchil de oraş crescut în eprubetă, cum se mulge o vacă. Agroturism, adicătelea. Ne-au chemat oamenii. Cris stătea la mine pe şold şi se uita cam chiorâş la “zeama albă care curgea din vacă în găleată”. La un moment dat, indică cu glas tare: “apa!”. Moşul, uimit, îi zice: “Nu e apă, maică, e lapte. Ce, tu nu bei lapte?”. La care ficioraşul meu, mândru foc, sare cu mâinile pe cele două ugere ale mele: “daaa, apti ţii!” Am crezut că leşin acolo, în grajd, de râs. Abia i-am putut explica moşului că-l alăptez, că asta vrea să zică…
Acu îmi pare rău că nu am notat toate fazele dulci pe care le-a zis de-a lungul timpului. … pentru că, se pare….
5.5. Ajutoor, expir, vrea să mă schimbeee!
Ne trezim într-o dimineaţă drăgăstoasă, era pe jumătate urcat pe mine şi “muncea” de zor la ţi stângă. Se opreşte, se uită luung fix în ochii mei, şi zice:
- Ată (altă) ţi!
Eu, foarte relaxată, fără să miros primejdia ce mă paşte, îi ofer ţi-ul drept. Mi-l refuză hotărât:
- Ată DOI ţi!
Aoleu, am pus-o! Sigur s-a înţeles cu taică-său şi au complotat să mă detroneze. Şi nu are pretenţii tocmai obişnuite:
- ABASTE! (albastre). Ată doi ţi abaste!
Frăţioare, io te trimit la Avatar, că numa pe acolo văzui ţâţe albastre. Poate aşa apuc şi eu să dorm o noapte legat, îmi caut vreun avatar care să te lăptărească, să aibă gustul şi mirosul meu, dar ţâţe albastre.
Din păcate, numai gura de el. Deşi de atunci mă ameninţă cu mama-surogat albastră cel puţin de 2-3 ori zilnic, niciodată nu a refuzat/acceptat să nu primească imediat cele două ţâţe cu caracteristici “default”. Din nou…. în lipsă de altceva…
Gata, dragilor, că iar am scris cât pentru zece. Ce să-i facem, dacă a fost de unde, dacă mi-a plăcut subiectul. Sper că v-am făcut măcar să zâmbiţi puţin pe azi.
Rox, aşa-i că vei continua seria postărilor şi la anul? Hai că io am prins dependenţă. Vă pup!
Comentarii (39)
Super tot ce ai scris,mie una imi pare tare rau ca atunci cand tu mi-ai zis sa incerc mai mult cu alaptatul eu am ascultat de medic si i-am dat biberon,dar fapta este consumata si poate cine stie daca v-a mai veni un al doilea bebeloi voi face exaxt ca tine.Vroiam sa intru intr-o zi sa iti spun ce am vazut in Carefour in ajun de Craciun,ceva ce pe mine ma impresionat tare mult,si m-am gandit imediata la tine,am vrut sa fac o fotografie si sa o postez pe forum sa vada toate mamicile,si la tine pe blog ca atunci cand intra viitoare mamici sa vada cum se alapteaza!Deci eu cascand gura pe la cadouri de pitici vad o mamica cu un copil destul de maricel in brate atarnand,si ma intreb ala ce o face ma asa de mare la masa in brate ca doar are saraca si cosul cu cumparaturi destul de plin,si eu super curioasa hop o iau in urmarirea femei,si cand dau de ea printre rafturi ce credeti ca vad prima si prima data;? doua titi,de una mufat copilul si cealalta titi era mangaiata incet incet,de o manuta mica si durdulie,am crezut ca mor cand pe langa mine trec doua femei si se mira ca i-a uiteo si pe asta cu tatele pe afara!
gugu :* iti doresc ca la urmatorul sa mearga totul lin cu laptele. Ref la femeia respectiva, ce frumos! Pe mine m-a impresonat una in mijlocul Mitropoliei, era cu sotul si cu un baby destul de mare in brate (trecut de 1 an, oricum), mufat, care tocaia de zor
i-m zambit cu tot dragul din lume, in biserica si eu am o jena in a scoate tzatza, ea era f senina 
dacă nu serveşte soţu, știți… eu beau cafea…
he, he… nu e asa simplu. Printre caracteristcile laptelui matern este si faptul ca este adaptat “beneficiarului” caruia ii este destinat. Deci va sugerez sa cautati o sursa mai.. apropiata
n-am decît o pisică
de fapt, e motan.
cam nasol, atunci
mda,si care mama nu asculta de medici ,la inceput,la primu copil.Ei asta e,si eu ma simt vinovata dar ma simt si bine ca m-am desteptat la timp.Am citit pe alte forumuri mamici care sunt medici,au zic ca despre alptare au invatat ca e cel mai bun si cel mai potrivit,iar despre lapte praf un capitol intreg.In conc si medici spun babisme si prostii,ca e nu au de unde sa stie…dar,noi naive ii ascultam.Ca doar sunt medici.
foarte frumos scris si foarte adevarat.
Na ca m-am aprins un cpicut acuma
stu, czuky, si eu am crezut in faza cu “programul anti-colici”
( parea logica 
si am muscat-o 
Vai sa-ti dea Dumneze sanatate cu articolul asta, l-am citit pe nerasuflate
Chiar avusesem aseara o discutie cu al meu referitor la a avea sau nu lapte-n tzatze, intarcat si alte minuni…al meu nu a fost alaptat, i-a dat cateva guri de lapte o tiganca in maternitate ca mama-sa nu avea cica.
)
Oricum peste niste ani probabil o sa fiu pe aici “nebuna care da tzatza la copchil pana la 3 ani”
Emi, multumesc, sanatate si voua! Asa-i, din pacate, propriile experiente din vremea “bebelusiei” isi pun amprenta mai tare decat credem asupra convingerilor si a increderii noastre in alaptare. Mai mult ca sigur vom fi cel putin 2 nebune
Al meu din fericire e de acord referitor la principiile mele vis a vis de alaptat, de fapt el e destul de deschis la tot de lucruri atata timp cat i se prezinta si explicatia stiintifica
asta e minunat, e esential, de fapt, pentru un start bun in alaptare
Succes!
Iara vin eu sa-ti multumesc ptr ca alaptez si acum la 1 an si o luna si voi alapta caat o trebui:))
Bravo mami! You rock!:*
Am citit postarea pe nerasuflate, ador felul in care scrii si Doamne cat mi-ar place sa citeasca cat mai multe proaspete mamici si sa se informeze inainte sa creada ca nu e lapte-n titi. Eu ma declar o norocoasa ca n-am ascultat medicii ”bine” intentionati.
le: Si in caz ca nu ti-am urat pana acum : Felicitari ptr bebe2 si sarcina usoara si la termen! O sa aiba Cristian un fratior/surioara
iar eu iar vin s-ti zic mersi, dar nu e meritul meu, ci al tau si doar al tau :* laptarire fericita!
))
in rest… poi vaz ca voi mi-o luati inainte cu vestile pi blog
Am ras in hohote
))))))))) Va pup, sunteti niste scumpi :*
iulia, multumim ca ne citesti si ne apreciezi :* si eu te felicit pt magazin, e superba ideea, ff faine produsele, iar pozele cu voi parca-s din povestile cu papusi (am vrut sa-ti zc asta mai demult, dar acum “a venit vorba”
). pupam si noi!
Nah ca am buctat-o grosier:( Nici n-am cuvintele la mine sa-mi cer scuze. Ma gandeam ca ”vuieste” blogul deja…
Te pup si inca o data felicitari ptr postari, astea cu laptarit ma ung pe suflet:)
sezi, mai, blanda… daca era bai, te rugam sa editezi/o faceam eu. Nu esti prima, oricum
relax :*
Of ce-am mai ras! Multumesc de postare. A mea fetita (1 an si 9 luni) mananca o vreme dintro tzitzi dupa care vrea “cellalt”!
Andreea :* sa-t traiasca fetikta si alaptare fericita! sunt minunati la tzazti, au niste textisoare in program…
Tare fain articolul!
( a mea dr de fam ma sfatuia sa-i dau supa de cartofi la 6 saptamani.
Apropo de sfaturi de la dr minunati
miri
mda, am auzit si eu (nu personal, de prin povesti) tot felul de sfaturi de astea. Ascultate de mamici 
Minunat articolul! Si noi suntem maaaari tzatzisti, deocamdata nu le zice nicicum la ele, insa le arata cu manuta (singurul semn baby signing invatat), si daca nu inteleg, vine si se auto-serveste
(ceea ce nu e intotdeauna asa de funny, dar asta e. Imi aduc aminte ca si tu ai fost luata prin surprindere de faza aceasta…)
Sunt insa curioasa cum o sa faceti rost de alte doi tzi abaste
))
las’ ca acusica te aud cu perlele lui D in domeniu de tzi
daaa, si Cris e cu autoservirea (desi tre sa-l laud, acu mai are si faze in care, daca-i zic “iti dau acus, in masina”, pricepe si asteapta. Ceea ce NU era cazul pe la un an si un pic.
Pai vad eu, si asa imi va trebui un surogat macar pt o zi… vad eu ce doica dispusa la body-painting voi gasi prin iul-aug
Am citit aseara pe site-ul ap urmatoarele:
“Mult prea adesea mama spune că bebeluşul a prins sânul perfect, dar e uşor de spus asta chiar şi când bebeluşul nu o face.”
Asadar, cum isi poate da seama o proaspata mamica ca bebe a prins sanul bine sau nu daca nu are niciun specialist in alaptare la indemana?
ideea e ca o mama care crede ca baby a prins sanul perfect va incepe sa-si puna intrebari abia cand apar pb reale (copilul plange, nu doarme, nu ia in greutate, nu urineaza destul etc etc). Primul gand/sfat va fi ca “nu are lapte bun/destul”, dar, in realitate, e doar un semn ca mai are de lucru la tehnica de atasat copilul (sunt sfaturi bune si imagini concludente pe net). Un alt semn ca baby nu prinde bine sanul sunt ragadele (ranile): se crede ca toate mamele incepatoare vor face rani, dar NU e asa (zic si din proprie experienta, NU am avut ragade, doar o usoara iritare in primele 3 zile, desi inainte de nastere veam sanii fff sensibili – nu ma laud pe mine, ca habar n-aveam nimic teoretic, am avut bafta cu Cris, ca s-a mufat bine de la inceput).
Inteleg
Deci in lipsa unui specialist in alaptare ne “scoate” internetul din ceata
relativ… oricum, ideea e ca de la asta tre sa incepi, adica imbunatatit tehnica, nu de la “teama ca nu am lapte” :*
ok…daca e asa atunci de ce dupa ce sta copilul o ora la san si suge de rupe, doarme jumate de ora, maxim o ora si se trezeste si plange iar de foame? de ce nu face caca(face numai pisu) dupa masa sau mai tarziu? de colici nu e bai ca toti copii fac si nu trebuie eu stiu ce program…tin sa precizez ca sunt 100 % de acord cu alaptatu pana la 5 ani daca e de unde si copilu vrea…dar raspunde ti mi la intrebarea de mai sus…
Sunt f multe variabile, f multe ipoteze posibile, iar eu am prea putine date. M-ar interesa sa stiu:
- varsta lui bebe
- tehnica de alaptare (dintr-un san/repriza sau din ambii/repriza)
- aspectul si frecventa scaunului
- cum creste in greutate/lungime
-daca are sau nu bubite/eczeme pe piele
- daca mami e, cumva, mare consumatoare de lactate si/sau cereale
Scenarii pot fi mai multe:
1. bebe n-are nicio pb, suge des pt alinare, pt prezenta sanului si a mamei, nu de foame;
2. bebe plange si cere sanul din cauza colicilor si/sau a refluxului (pe care NU le au toti copiii, e o peceptie gresita la noi asta… in societatile traditionale, in care mama isi poatra copiii non stop, ii alapteaza la cerere si-i incadreaza natural in existenta, nu exista colici). Caz in care, iarasi, pot fi mai multe varinate:
2.1. colici datorate inghititului de aer (aerofagiei) in timpul suptului. Fie de la un reflex de ejectie a laptelui prea puternic la mami, fie de la o atasare incorecta la san, fie asa suge el, pofticios. In situatia asta, tinutul cat mai mult la verticala e esential
2.2. colici datorate surplusului de lactoza din lapte (sunt bebei mici care au o intoleranta temporara la lactoza, adica ei sunt functional ok, dar au o perioada in care enzima care digera lactoza – lactaza adica – este in antitate insuficienta. Caz in care ar tb sa reactioneze pozitiv la colief
2.3. colici si/sau reflux datorate unui factor alergen din alimentatia mamei, transmis prin alaptare. Cele mai frecvente sunt laptele de vaca si glutenul. Caz in care, daca mama se stie MARE consumatoare de lactate (respectiv cereale), ar putea face un test de excludere a lactatelor/cerealelor din alimentatie PT MIN 3 SAPT. La noi, de ex, exact situatia asta a fost, baiatul meu e alergic la toate lactatele, nici acum, la 2 ani si ceva, nu le pot consuma deloc nici eu. In situatia asta se poate inregistra si CRESTERE DEFECTUOASA, un motiv in plus ca mama sa creada ca “plange de foame”.
Efectiv “de foame” eu nu cred ca poate plange, indiferent de tehnica de alaptare, daca sta cate o ora pe san….
Daca imi dati mai multe detalii, incerc sa raspund mai precis. Dar ORICARE dintre situatii ar fi, alaptarea la cerere e el mai bun lucru pe care-l puteti face pt bebe!
bebe are acum 5 saptamani…scaunul era verde si odata pe zi si asta daca era odata pe zi,alaptam doar dintr-un san la o masa si pozitia de cele mai multe ori era culcat, eu neputand sta in fund…da consum mult lapte, iaurturi pt digestia mea zilnica, altfel nu pot “iesi afara” …. si a avut ca niste bubite pe piele, nu proeminente ci asa la nivelul pielii,pe tot corpul inafara de laba piciorului,maini si cap,fata…pediatra care s-a ocupat de ea a zis ca e alergica la produsele nivea cu care ii dadeam zilnic la si dupa baitza, ne-a dat o banala crema si au trecut…acum a crescut in greutate, precizez ca aam trecut pe lapte praf…lapte mai am…acum are niste eczeme pe fata si prin par si doctoru mi-a zis ca s-ar putea sa fie ori de la detergent,sa incerc sa ii spal hainele cu sapun de bebelusi cum o spal si pe ea acum, ori are dermatita atopica, eu fiind alergica la polen,fan,praf,acarieni
Offff… sunt foarte multe de spus si nu stiu cum as putea sa te conving sa-mi dai credit mie si nu dr tau, cand el are o diploma si eu sunt o mama necunoscuta. Iti scriu, totusi, dintr-o foarte dureroasa experienta, pe care nu o doresc nimanui vreodata. Asadar, pe rand:
) bioderma, avene etc. Sau, mai bine, folosirea unor PRODUSE NATURALE PT COPII (eu am trecut pe sapun natural, handmade de catre o mamica – Herbine – sunt ff multumita de sapunurile si cremele ei pt copii. si nu e singura de pe piata). De asemenea, in loc de detergenti (aia pt copii sunt la fel de chimici ca ceilalti, eticheta e doar un motiv pt un pret mai ridicat) pot fi utilizati detergnti naturali sau nuci de sapun (iarasi, e plin netul de oferte).
- scaunul unui bb alaptat exclusiv poate avea ORICE CULOARE, ORICE FRECVENTA si ORICE CONSISTENTA. O data pe zi era foarte bine, sunt care fac si o data la 5-7 zile si e perfect normal.
- alaptatul culcat e f ok (mai putin la bebeii cu reflux, dar ei, in general, refuza singuri aceasta pozitie). Eu ma refeream la posibilitatea ca bb sa nu prinda corect areola.
Acu partea mai putin frumoasa:
- ce ti-a zis dr nu se cheama diagnostic! Oricum, din experienta mea si nu numai, ce are puiul tau ESTE dermatita atopica… si tot din experienta, 99% e de la lactatele pe care le mananci tu.
- nu am inteles de ce l-ai trecut pe lp si nici ce fel de lp (ATENTIE, orice formula de lp cu exceptia celor HA – si nici alea nu toate, dar nu ma pricep aici – fac MAI RAU la copilasii sensibili la proteina din lapte de vaca!!! Pt ca laptele praf “obisnuit” contine proteina de vaca, chiar daca in final compozitia formulei e alta fata de laptele de vaca… factorul alergen RAMANE si “strreseaza” in continuare organismul copilului, fortandu-l sa produca mai multi anticorpi, rezulta reactie din ce in ce mai urate). In orice studiu strain sau romanesc despre ALERGIA LA PROTEINA DIN LAPTELE DE VACA (a nu se confunda cu intoleranta la lactoza, sunt 2 chestii total diferite), recomandarea nr 1 este alaptarea, cu mentiunea ca mama sa excluda lactatele din dieta ei, complet sau partial – in functie de sensibilitatea individuala a copilului si de componenta exacta din lapte la care se dovedeste alergic in urma analizelor. Partea buna e ca la muuulti copilasi sensibilitatea la ce mananca mama scade f puternic dupa aprox 6 luni, deci nu e neaparat ca mama sa aiba nevoie de regim fara lactate pe toata durata alaptarii.
- daca “banala crema” e pe baza de hidrocortizon (sau orice alta forma de corticoid), asa cum sunt toate “tratamentele” pt alergii (ghilimelele sunt e la faptul ca hidrocortizonul NU trateaza, el doar suprima simptomele), atunci nu e vorba deloc despre o “banala” crema, ci despre un tratament periculos, cu foarte multe efecte adverse, care e de evitat pe viitor (mie 3 homeopati diferiti mi-au spus ca la baiatul meu alergia si-a “mutat” manifestarile de la cutanat – bubite si eczeme – la digestiv – colici groaznice, inclusiv acum, la 2 ani si ceva – deoarece l-am dat cu o crema cu corticoizi. L-am dat de 3 ori, in cantitate mica. Si totusi…..). Cortizonul asta face… impiedica manifestarea, suprima simptomele alergiei, dar ele reapar “mai adanc”, la urmatorul nivel (primul e cutanat, al doilea digestiv, al treilea respirator, al patrulea socul anafilactic). Si distruge tot sistemul imunitar. Grija mare ce contin “banalele” creme.
- tot din capitolul asta, la copilutii cu pb alergice e bine de renuntat la ORICE produse cosmetice si e recomandata utilizarea dermo-cosmeticelor (gamele scumpe din farmacii, adica
- la orice tip de colici, tinutul vertical cat mai mult, in brate, in contact cu mama, ajuta enoorm.
TE CRED daca tot ce ti-am scris mai sus ti se par “exagerat”/”paranoic”… aproximativ la fel am primit si eu sfaturile astea “la vremea mea”… si regret profund si acum, am gafat teribil pt 3 guri de branza si 3 lei in plus la un detergent bio
Si nici nu mai pot intoarce timpul inapoi. Iar simptomele se inrautatesc cu timpul, adica pana pe la 2-03 ani (cand unii scapa, altii… se chinuie in continuare). Si, repet, nu stiu cat t vor atinge chestiile pe care le-am insirat aici. As vrea, macar, sa te cnvinga sa MAI CERI O PARERE (2,3…10), DE LA ALTI DR. Multa sanatate! :*
laptele e Nan si e HA si crema era Nidoflor, sapunul e de la babylove produse care se gasesc in D&M si masajul il facem cu ulei de masline fiert inainte. ideea e ca daca i-as da din nou san cum as putea sa o conving sa il accepte ca e foarte greu
??? eu inca sper sa nu fie dermatita atopica pt ca stiu ca nu se scapa de ea
Babylove ala nu-mi spune nimic, nu cunosc, dar nici bine nu-mi suna.
( exact cu asta l-am dat si eu… exact 
Eczeme face si acum, la 2 ani si 2 luni. In plus, are si colici. Ce-am rezolvat? 
(
sau mame ADOPTIVE care si-au declansat lactatia si au relactat. cea mai simpla solutie, pt voi, este un SNS (supllementary nursing system)… pe scurt, e vb despre un tub ca de perfuzie atasat la o sticla cu lapte praf si lipit de san. Bebe trage din san, curge lapte praf, la debitul cu care era bb obisnuit, dar se stimuleaza si sanul si o si reobisnuiesti sa suga. daca ai nevoie de linkuri despre relactat/sns, spune-mi. Eu tot nu inteleg de ce ai trecut pe lp, cine te-a sfatuit asta si de ce. Dar daca vrei sa treci din nou pe tzatzi, te pot ajuta cu linkuri si experiente de la pers care au trecut prin situatii similare.
In schimb nidoflorul
Cu lapticul… usor nu e, dar nici imposibil. sunt persoane care au relactat de la zero
Cat despre dermatita…. si eu am trecut prin “faza de negare”, dar nu ajuta cu nimic…. vorbeste cu un dermatolog, eventual specializat in pediatrie. De unde esti?
ajutama cu linkuri sa ma infoermez si sns-ul acela unde se gaseste? sunt din resita si sincer dermatologi buni nu stiu sa avem
dar dermatita asta nu trece asa am inteles…si cand va fi mai mare va dezvolta diferite alergii…asa este?
e posibil ca eczemele de pe fata, dermatita, sa fie de la laptele praf?
sns-ul fie il cumperi online, de la medela, dar e cam piparat la pret din cate stiu: http://www.medelabreastfeedingus.com/products/51/supplemental-nursing-system-sns
fie il faci (uite un link, primul care mi-a picat la mana, sigur mai sunt si altele in google): http://www.youtube.com/watch?v=Cam9CFSi4qw
despre relactare ai un set e linkuri f utile aici: http://blogulmeumediocru.blogspot.com/p/resurse-despre-relactare.html
in resita nici eu nu stiu sa-ti recomand pe nimeni
dermatita nu trece, in sensul in care ii ramane un FOND alergic (POATE dezvolta anumite alergii, dar NU E NEAPARAT SA O FACA). TOCMAI ca sa eviti asta, tr sa fii mai “paranoica” decat in mod normla cu un bebe cu dermatita atopica (spalat numa cu naturale, inclusiv hainutele, imbracat numai in bbc 100%, diversficare cat mai tarzie, oul, laptele de vaca, pestele si alti alergeni introdusi dupa 1 an – desi in schemele clasice, pt bebei nealergici, se baga mai repede – etc). La multi copilasi DA trece fara alte urmari dupa aprox 3 ani… adica tot o sa faca puseee de eruptie, dar, lasate in pace si nu inhibate cu corticoizi, vor trece in timp. Ideea e sa nu-o expui alergenilor… pt ca (am mai scris undeva mai sus), ei forteaza sist imunitar al copilului, care da un raspuns imun (sub forma IgE specifici) din ce in ce mai puternic, cu cat expunerea e mai de durata. Si da, daca ramane expus, prin cresterea titrului de anticorpi, alergia poate evolua
De la piele la digestiv, de la digestiv la respirator… Doamne fereste, odata ajunsi acolo e mai urat 
Nu sunt in masura sa-ti zic daca eczemele pot fi de la lp, pt ca nu ma priep deloc la formule de lp… tot ce stiu e ca NU TOATE formulele HA sunt bune si pt cei cu (eventuala) alergie la proteina din laptele de vaca. Si mai stiu ca alea care-s bune costa o caruta de bani, MULT mai mult decat ha-urile “normale”. Dar concret nu vreau sa dau cu parul in nan ala, pt ca nu stiu. Ar tb intrbat fie un dermatolog, fie un alergolog… sau, macar, un ALT PEDIATRU.
Multa sanatate!