Loading...

Anunt

In perioada 17-19 noiembrie, ne bucuram de Colourful Weekend! 20% reducere la esarfele tesute si 10% la wrapurile elastice si coveruri!
 

Eşarfe versus cărucior

Parcurge cu atenţie situaţiile de mai jos. Numără întrebările la răspunsul tău este “da”. Ai tot atâtea motive pentru care să iei în considerare achiziţionarea unei eşarfe port-bebe, care ar putea reprezenta una dintre cele mai bune investiţii pentru primii ani ai copilului tău!  

1.      Locuieşti la bloc, la un etaj superior? Ai de urcat zilnic scări, chiar un singur etaj?

Gândeşte-te la  faptul că un cărucior cântăreşte între 4 şi 25 de kg, greutate la care se adaugă bebe, paturici, jucării etc. Nici volumul final nu e deloc de neglijat. Dacă nu eşti, cumva, un tătic halterofil, problema căratului căruciorului zilnic (sau de 2-3 ori pe zi) pe scări ar putea să-ţi limiteze serios mobilitatea (personal ştiu destule cazuri de mame care sunt efectiv blocate în casă cu cel mic până vine soţul de la serviciu, să le ajute să care căruţul pe scări).  

2.      Sau, poate, stai pe o stradă îngustă, cu un trotuar şi mai îngust? (sau, cum se întamplă adesea la noi, devenit inexistent din cauza maşinilor parcate mereu pe el?) 

Situaţie în care te vei vedea săltând căruciorul în braţe din metru în metru, asigurându-te că nu trece nicio maşină, alergând rapid pe stradă până depăşeşti obstacolul (cu căruciorul în braţe, că e mai rapid decât să-l laşi mereu jos), urcând iar pe trotuar… şi iar… şi iar. Dacă adaugi o vreme de toamnă, cu bălţi peste tot şi şoferi amabili care trec prin ele mai mult sau mai puţin intenţionat sau un bebe nerabdător, ţi-ai asigurat o plimbare plină de stress (eu una le-am testat pe toate, 3 în 1… şi eram şi la început în ale împinsului la căruţ).  

3.      Sau într-o zonă rezidenţială cu reţeaua stradală în curs de amenajare şi/sau cu pantă mare?

Bineînţeles, există şi cărucioare pentru “off-road”, dar la un preţ destul de piperat - care, totuşi, nu include şi lucrul mecanic necesar a fi depus pentru a conduce căruciorul la destinaţie. Care rămâne tot pe seama ta. Chiar dacă pe termen lung aşa ceva poate avea efecte benefice asupra condiţiei fizice, vor fi, cu siguranţă, destule momente în care ai prefera ca muşchii să nu fie obligaţi să lucreze la capacitate maximă.  

4.      Ai fost atent(ă) vreodată la calitatea covorului asfaltic de pe trotuarele din localitatea ta şi ai ajuns la concluzia că gropile şi alte declivităţi transformă plimbarea cu căruciorul într-o experienţă neplăcută atât pentru tine, cât şi pentru bebe?

Ştiu că sunt unii copii care adorm bine când sunt zgâlţâiţi sănătos, am avut şi eu parte de unul. Totuşi, un substrat cu prea multe “surprize” nu e comod nici pentru tine, nici pentru el (adică după ce ai împins o oră prin 30 gropi ca să adormi un copil epuizat de colici, e foarte posibil ca a 31-a să îl trezească… şi să o luaţi de la capăt).  

5.      Poate nu ai maşină proprie şi foloseşti transportul în comun?

În cazul acesta, vei observa (dacă nu ai avut încă ocazia) că anostele şi anonimele tale drumuri cu autobuzul fără un bebe se vor transforma în momente de intensă socializare, mai mult sau mai puţin forţată. Vei fi uimit(ă), poate, să observi că nu toţi cetăţenii din oraşul tău se gândesc că un părinte singur cu un ditamai căruţul are reală nevoie să fie ajutat să urce şi să coboare din mijlocul de transport insuficient dotat în acest sens. Din contra. Bineînţeles, există şi excepţii (eu am primit din partea unei doamne binevoitoare ajutor insistent pentru a coborî căruţul la o staţie în care… nu doream să cobor; a fost destul de dificil să îi explic asta politicos în câteva secunde preţioase, timp în care căruţul meu – cu copil cu tot – deja ajunsese pe scări).

O altă problemă cu socializările forţate din mijloacele de transport e faptul că, supus brusc unor intervenţii invazive din partea unor persoane absolute străine, copilul ar putea simţi nevoia să se retragă, să simtă prezenţa securizantă a părintelui, fapt care e imposibil dacă se află blocat într-un cărucior, deci la distanţă de părinte.

Şi aceeaşi distanţă poate fi motivul pentru care nu apuci să-ţi fereşti copilul la timp de tusea bruscă şi neprotejată de o batistă a vecinului tău de scaun.  

6.      Mergi/vei merge împreună cu bebe la cumpărături, să plăteşti facturile lunare, în diferite instituţii publice şi în alte incinte închise în care accesul cu un cărucior este dificil sau imposibil?

Pe lângă dificultatea propriu-zisă de a intra cu un cărucior într-un magazin micuţ şi înghesuit sau într-un birou aflat la etaj, deloc de neglijat este faptul că un copil se plictiseşte foarte uşor. Cu el uitat în căruţ în timp ce stai la coadă, îţi cauţi portofelul, alegi produse de pe rafturi etc, ai toate şansele să ai parte de o exprimare foarte... sonoră a nemulţumirii lui. Nemulţumire care dispare ca prin minune când este purtat în eşarfă şi nu doar că te simte aproape, dar se simte integrat în toate activităţile tale. Nu se mai plictiseşte.

7.      Îţi place să-ţi petreci timpul liber în natură, la iarbă verde, în pădure, în zone mai retrase din grădinile publice? Eşti un iubitor al muntelui şi vrei să poţi ajunge pe creste împreună cu puiul tău, să îl creşti cât mai aproape de un mediu curat şi sănătos?

Dacă ai noroc şi mă prinzi într-o fază melancolică atunci când răspunzi “da” la asta… aproape sigur vei obţine un discount. Ţie pot să-ţi spun direct, cu mâna pe inimă: “nu arunca banii pe cărucior, o faci degeaba”.  Nu e cazul să mai argumentez de ce, nu?

8.      Eşti o persoană dinamică, îţi place să ai libertate de mişcare? Mergi, de obicei, în pas alert? Sau ai tendinţa de a pleca de acasă în ultimul moment, recuperand timp prin viteza de deplasare?

Atunci iarăşi îţi spun din experienţă: împingând căruţul, te vei simţi legat(ă) de mâini şi de picioare.

9.      Nu în ultimul rând… poate ai un copil care, pur si simplu, NU VREA sa stea în căruţ?

Respectele mele pentru el/ea. Şi pentru tine ca părinte, faptul că ai un copil care îşi exprimă ferm nemulţumirile denotă faptul că a fost ascultat şi i s-a răspuns constant la nevoi. Iar faptul că nu doreşte să stea departe de tine nu înseamnă nici dependenţă, nici marea spaimă a mamelor, răsfăţul. Din contra. Nevoile de afectivitate şi securitate sunt nevoi umane de bază. Şi nu e nimic mai firesc decât un copil în braţele părinţilor săi.

 

            Bineînţeles, având în vedere că civilizaţia noastră deja nu concepe ca un bebe să fie lipsit de căruciorul propriu, poţi lua în considerare argumentele de mai sus nu neapărat în ideea (extremistă, poate, pentru tine) de alegere: eşarfă versus cărucior. Poţi avea o eşarfă şi un cărucior şi să le utilizezi cu succes în combinaţie (recunosc că şi mie mi-a fost frică să renunţ la cărucior de la început; aşa că vreo câteva luni am împins cu consecvenţă un cărucior plin cu… orice altceva decât copilul, care statea numai în wrap şi ajungea în cărucior doar în parc, după ce adormea bine. Acum zâmbesc când mă gândesc în urmă… dar dacă atunci eram amandoi mulţumiţi aşa, el că era purtat, eu că aveam siguranţa psihologică a căruciorului cărat după mine… atunci asta era varianta optimă pentru noi, la vremea respectivă).

Toate textele, imaginile şi fişierele video de pe acest site aparţin autorului (administratorului www.wrapsling.ro) şi nu pot fi reproduse parţial sau total fără acordul scris al acestuia.